Ospitalitatea la romani…
Ospitalitatea la romani
Exista sau e un mit? Eu sunt bucurestean get-beget si sunt mult mai sceptic din fire… In ultimele sase luni insa am avut trei intamplari, dintre care ultima azi m-a facut sa cred ca…”bai frate, exista!”. Trei intamplari in trei parti ale tarii! Deci nu e o intamplare! Sa o luam cronologic… Asta vara prin august plecam in Maramures. Doua familii, doua masini, drum greu…lung…autostrada un pic…drum nasol…autostrada si mai “un pic” (aia pe la Sibiu) iar drum greu…GPS matolit de caldura. In fine am intarziat! Ce m-a surprins? Mergeam la o pensiune la Poienile Izei (unde se agata harta n cui!) la tanti Ioana. Acum na, stiu de “ce de treaba sunt cei de acolo” dar chiar sa ne sune pe drum ingrijoarata ca nu mai ajungem si ca se raceste mancarea a fost prea mult! Cand am ajuns am simtit ca am ajuns acasa…efectiv acasa! E destul de rar sa simti asta recunoaste si tu! Ospitalitate romaneasca! Am pus pe seama Maramuresului, banilor, traditiei…bla bla…
Faza doi. Plec prin noiembrie undeva prin Ialomita cu un amic sa luam o ruda de-a lui sa o aducem in Bucuresti pentru analize..draci laci. Toate bune si frumoase “hai ca nu-i departe, ajungem repede” merem ce merem iesim de pe asfalt ” acu ajungem” si da-i bataie pe un drum de tara plin de gropi pline de namol. Nu am ajuns la vulcanii noroiosi dar asta era mlastina in toata legea. Da-i si lupta…Fireste ca o masina facuta pentru oras si-a dat sfantul duh intr-o mare groapa ascunsa de noroi. F@ck! Cum iesim?? Da-te jos tu…pana la glezne in noroi. Da-te jos si tu…pana peste glezne in noroi. Satisfactie maxima! Stai si uita-te lung…mai avem? A nu…vreo 4 km…What??Pai ai zis ca e aproape… Impinge, trage…nada,zero,nimic adica. Ce sa vezi cine trece pe langa noi? Nea Stelica cu caruta cu doi cai. Fireste ca nu-l stiam pe nea Stelica…de unde doamne iarta-ma sa-l stiu?? Una peste alta…facut cu mana..nene help! Trecut cu caruta pe langa noi, mut, injurat in gand ( fir-ai al…nici macar nu ne vorbesti!), oprit in fata, dat jos, scos caii, legat masina, tras masina…scos masina din mlastina, refuzat bani! Pffff…chestie de 15 minute. Multumim frumos plecam cu totii, luam ruda punem in masina…intoarcere povestire intamplare…”pai e nea Stelica a lu’… trecem prin fata pe la el”. Oprire gand sa multumim. Nasol…Plecat cu 4 ore intarziere! Dupa ce am intrat in curte sa-i multumim am ajuns sa facem gratar! Iar eu sofer fiind am plecat cu vinul la pachet… Ospitalitate ori ba? Poze n-am pe motiv de resetare soft telefon!
Faza trei. Azi! Drumurile noastre toate duc si la locurile sfinte de platit facturi! Ei bine…am intarziat cu doua dintre ele si azi fiind in peregrinari ma tot gandeam unde naiba scutur buzunarele. Pe o strada din cartier trec si vad semnul ala galben PayPoint (parca asa e,nu?) la un magazinas unde nu am calcat ever. Bucurie maxima (m-am scos) intru cu gand de lasat bani. Magazin de piese auto observ cand intru…o tipa si vreo 5 barbati la masa in spatele tejghelei. Masa d-aia…slanina,branza,ceapa… paine calda…mirosea ca-n rai nu ca intr-un magazin auto. Zic si io “pofta mare, va deranjez de la masa un minut” si scot facturile sa platesc. Ma pune naiba si-mi scapa “v-am prins la masa, slaninuta…ceapa…ajung acasa si-mi pun si eu ca-mi ploua in gura” Deci…a urmat asa “ia uite pofteste domnu’! Pai sa vina… A nu… hai te rugam…ok!” Jur ca am vrut sa iau o bucatica mica de slanina si o foaie de ceapa cu paine. Jur! Mi-era ingrozitor de pofta! Stai asaaaa…mai ia! Un vin fert nu bei? Ia o tuiculita inainte…mai oameni buni…era de pofta zau asa. Taci ma. Treci si ia ca ne suparam! Puteam sa supar cinci barbati si o doamna?? Am stat aproape o ora…am aflat ca am fost in aceeasi scoala cu unul dintre ei, am adus o sticla de bere de 2 litri si am plecat avand cunostinte noi. Ospitalitate ori ba? Poze lipsa pe motiv de – nu mi-a trecut prin cap sa fac! #ziceu
Una peste alta, eu cred ca romanii chiar sunt ospitalieri si daca aveti si voi faze d-astea va astept sa le spuneti.