Muzeul Memorial ”Constantin și Ion Stere” din Bucov

MUZEUL MEMORIAL ”CONSTANTIN ȘI ION STERE” BUCOV

Romania si-a recăpătat in ultimii ani multe dintre bijuteriile lăsate de marile familii de dinainte de comunism. Si împrejurimile Bucureștiului si județele din apropiere sunt pline de asemenea conace absolut fantastice. O moștenire ce fusese lăsata in paragina si acum redevin atracții. Marile familii, Sturza, Cantacuzino, Ghica, Rosetti, Golescu, Cantemir si printre multe altele si Stere, nu doar ca au avut reprezentanții in politica, arta, cultura sau afaceri la nivelele cele mai înalte. Multi dintre ei au fost si filantropi in adevăratul sens al cuvântului, donând către statul roman atât clădiri cat si domenii întregi.

Perioada comunista ne-a prezentat aceste familii ca fiind “chiabure” , familii care înrobeau omul de rand din Romania. Realitatea este însă departe de ceea ce se învața atunci si încet încet, poporul roman redescoperă ce importanta au avut aceste persoane, reprezentante ale unor vechi si bogate familii, in cele mai de seama momente ale istoriei noastre. Istoria României este strâns legata de aceste mari familii si urmele lor se vad peste tot, in toate provinciile Romaniei.

Muzeul Memorial ”Constantin și Ion Stere” este proiectul principal al programului de cinstire a personalității lui Constantin Stere, erou al luptei de eliberare de sub dominația țaristă, pentru unirea Basarabiei cu România. 

Născut in 1865, in Basarabia, pe atunci parte a Imperiului Rus, Constantin Stere  a fost un om politic, jurist, savant și scriitor condamnat la deportare in Siberia din cauza participării la Revoluția din 1905 din Rusia. A jucat un rol important in Unirea Basarabiei cu Romania si s-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov.

Muzeul a fost inaugurat pe 26 iunie 2010, ca urmare a donației făcută de  doamna Suzana Stere Paleologu, nora lui Constantin Stere și prezintă mărturii ale vieții și activității marelui patriot. Acesta fost organizat în fostul conac al familiei, conac ce se afla in Parcul Bucov de lângă Ploiesti.

Scurta istorie a conacului

La începutul sec. al XX-lea,  domeniul pe care s-a ridicat conacul aparținea soției lui Stere, Ana,  descendentă a familiei Ionescu-Quintus, în urma primei sale căsătorii cu dr. Ion Radovici, membru al unei familii înstărite din Ploiești. Conacul de la Bucov a constituit locul de suflet al lui Stere, în care atât natura cât și mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii și redactării romanului autobiografic  ”În preajma revoluției”, cea mai importantă operă literară a scriitorului. Clădirea, o elegantă vilă, construită în stilul neoromânesc,  a fost reamenajată în 1927, frumos gândită și proporționată, cu un parter, etaj și un al doilea aproape mansardat, totul satisfăcând stricte utilități funcționale. Micul castel devine pentru Stere refugiu și domiciliu permanent, până la sfârșitul vieții, iunie 1936.

   Începând cu anul 2005, s-a desfășurat un amplu proiect de restaurare si reamenajare a clădirii în vederea transformării în muzeul memorial.

Muzeul, declarat monument istoric,  prezintă universul domestic și spiritual al familiei Stere, în așa fel încât să-i inducă privitorului, acea stare de curiozitate, care  să-l întoarcă în timp și să-l apropie de marele cărturar. O colectie de obiecte de artă decorativă, piese de mobilier, cărți, fotografii, picturi poate fi admirată vizitând muzeul. Piesele, de o valoare inestimabilă, au aparținut familiei Stere și constituie donația Suzana Stere Paleologu.

Clădirea are două niveluri și mansardă. La parter s-au reconstituit salonul de primire și sufrageria.

Salonul devenea, adesea, neîncăpător pentru prietenii, colaboratorii sau membrii familiei lui Stere. Au făcut vizite, aici,  Nicolae Titulescu, Mihail și Izabela Sadoveanu, Demostene Botez, Mihai Ralea, Petre Andrei, Mihai Sevastos, Octav și Ioan Botez, George Călinescu, N.D. Cocea. Desigur, la Bucov, îi atrăgea personalitatea lui Stere, dar conta foarte mult și ospitalitatea „coanei Aneta”. Eleganța de altădată a salonului și-a păstrat amprenta până astăzi. Vitrina din lemn de nuc, sculptat sau multitudinea obiectelor prețioase ce o împodobesc, cum ar fi oul decorativ Fabergé, sculptura din fildeș ce reprezintă un vânzător de ouă, piese de secol XIX, vorbesc de la sine despre valoarea vieții de atunci. Odinioară, încărcat cu fructe rare din grădina conacului, talerul realizat din argint aurit expus astăzi în casetă, îmbogățea masa ovală din lemn de nuc din mijlocul salonului. Salonul introduce sufrageria, unde soții Stere luau masa. Serviciul de ceai argintat și masa hexagonală ne duc cu gândul la vremurile de demult, când, pentru familia Stere, mesele servite  împreună  valorau mai mult decât orice altă activitate. De pe peretele încăperii, pendula, obiect cu însemnătate, adusă la sfârșitul secolului al XIX-lea din Germania, anunța sfârșitul timpului alocat mesei. Oaspeții care aveau onoarea de a lua masa cu soţii Stere, savurau bucuroși din felurile gustoase pregătite de „coana Aneta”.

La etajul I s-au reconstituit holul , două dormitoare și biroul de lucru al scriitorului.

Împodobit cu un covor  moldovenesc din lână, de o inestimabilă valoare, holul te invită să admiri camerele de la etaj. Și aici se păstrează spiritul marelui Stere. Costumul de gală, din stofă, bastonul de bambus, melónul negru sau prețioasele manuscrise din vitrine, ne amintesc faptul că odată, demult, aici a trăit și a creat un nume istoric al neamului nostru, Constantin Stere. Harta din metal ”România Mare” tronează ca o mărturie a luptei politice duse de Stere pentru unirea Basarabiei cu România, dar și a marelui vis împlinit, realizarea statului național unitar în 1918. Este un mesaj pentru contemporani și generațiile viitoare, pentru a înțelege mai bine istoria neamului românesc.

În spaţiul destinat operei ştiinţifice şi publicistice, găsim exemplare originale, cu dedicații adresate Anei, ale romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”. În câțiva ani(1931-1936), a prins viață ”cartea de căpătâi” a lui Stere.

Dormitorul matrimonial a rămas cunoscut și ca dormitorul Anei. Eleganța acestuia păstrează încă imaginea unei doamne de clasă înaltă, Ana Stere. Camera este decorată cu un mobilier alb, stil Ludovic al XVI-lea, din lemn de ratan. Cât despre masa înconjurată de scaunele pe care cei doi soți le ocupau în momentele lor de liniște intimă, aceasta e și azi încoronată de vasul persan de secol XIX, din ceramică, îmbogățit cu flori. Mobilierul din colț, pe care stau și astăzi obiecte de toaletă,  se constituie într-o mărturie, peste timp, a eleganței unei femei de viță nobilă, în care  Constantin Stere și-a recunoscut sufletul pereche.

Fiica Anei din prima căsătorie, Silvia, a locuit la conacul de la Bucov până la sfârșitul vieții. Își petrecea cu plăcere timpul în compania fratelui său, Ioni, așa cum îl alinta familia. Pe ea ne-o imaginăm în atmosfera liniștitoare a dormitorului personal, gândind relaxată în balansoarul de secol XIX. Peretele de lângă pat este decorat cu un covor de rugăciune din lână, de sec.XIX, țesut în Anatolia. Icoana „Maica Domnului în Rugăciune”, veche de 200 de ani, conferă încăperii o atmosferă primitoare. Din portretul de pe perete, ce o reprezintă, Silvia contemplă și astăzi în dormitorul său.

Biroul era una dintre încăperile preferate ale marelui patriot român, care păstrează și astăzi atmosfera vremurilor de atunci. Aici își primea oaspeții importanți cu care avea lungi discuții pe teme politice sau literare. Biroul din lemn de nuc sculptat impresionează prin somptuozitate. Fotoliul tapisat, pendula de perete, care și astăzi măsoară timpul, stau liniștite, parcă în așteptarea marelui om, Constantin Stere. Cărțile expuse, extrem de valoroase, cuprind istorie, drept, beletristică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Dintre membrii familiei, în birou, nu intra decât  Stere. Nu pentru că le-ar fi fost interzis, ci din respect pentru cel care considera această încăpere sanctuarul său de creație, lucru confirmat de către domnul Mircea Ionescu Quintus, nepotul Anei.

În trecut, mansarda conacului era spațiul unde, uneori, Stere se refugia, în colțișorul de reflecție și de muncă, în tăcere. Alteori, „Stere se plimba ca un leu în mansarda micului său castel de la Bucov, dictând secretarului până la miezul nopții”.  În prezent, la mansardă, sunt birouri şi o sală destinată expoziţiilor temporare sau organizării unor manifestări culturale. Noi ne-am rasfatat ochii cu aceste papusi frumoase a caror tinuta aminteste de moda franceza, Cele 50 de papusi reprezinta o colectie de manechine in miniatura, o trecere in revista a felului in care s-au imbracat oamenii in ultimii 2000 de ani, in Franta.

Articol realizat cu sprijinul si sub indrumarea doamnei Referent Corina Mărășescu