Tomb Raider 2018

Copia suedeza din 2018 a Angelinei din 2001

Pe principiul chinezesc, orice lucru de succes poate fi copiat, dupa ce primii au copiat in 2001 un joc video dar le-a iesit, in 2018 au copiat copia.

Alicia Vikander, de origine suedeza, ajunsa star la Hollywood, are deja un Oscar pentru un rol secundar absolut senzational in The Danish Girl si un altul pentru care i-as fi dat eu personal inca unul, in Febra lalelelor. Este geniala in roluri fine si neconvingatoare in roluri de eroina. Ganditi-va doar ca a jucat Anna Karenina. Iar acum, daca dintr-un film ce se desfasoara 80% in cadru natural cea mai misto scena este una urbana cu niste biciclete e greu de convins publicul ca aventurile tale prin junglele Asiei sunt cat de cat reale. Si ca tu esti eroina.

Alicia are un background exceptional. Actrita de scena. Cu public viu in sala. Este obisnuita sa improvizeze si de multe ori se pare ca scenaristii au incercat sa o egaleze. Si din pacate nu prea au reusit.

Filmul incepe bine si te tine legat, povestea e vie si plina de culoarea timpurilor de astazi.  Intr-o poveste ce amesteca primul film cu imaginatia celor de acum, goana dupa un “ceva vechi si valoros” , implicarea unui grup misterios ce conduce lumea, personajele bune, personajele rele sau “supranaturale” fac un mixt care pentru cei care nu au vazut primul film sau nu au jucat macar jocul video, este satisfacator. De aceasta data insa, personajul feminin nu are misiunea lui Indiana Jones ci alta mult mai umana. Regasirile sunt insa ciudat puse in scena si aproape nerealist. Ca si scopul in sine al unei cautari nebune de ani de zile. Iar arcul Larei nu are termen de comparatie cu arcul lui Katniss Everdeen din  Hunger Games.

Trecand la distributie, lasand-o pe Lara in umbra, un rol bun e facut de Walton Goggins – personajul cel rau. Macar atat. Extrem de real la inceput isi pierde pe parcurs insa aproape toata originalitatea.  Din pacate. Ca si Wu. Pentru ca Daniel Wu – este si nu este. Are loc in film dar astepti ceva mai mult de la el, ceva ce nu o sa vina si ramai cu o intrebare profunda…”Dar ala…marinaru’…??” . Poate in urmatorul film aflam.

In timpurile in care Marvel conduce lumea filmului si scoate pe banda rulanta seriale practic cu supereroi, in vremurile in care efectele speciale uluitoare fac sa iasa din Atlantic balauri din alte dimensiuni, sabiile laser sunt la putere, inteleg si greutatea de a reusi sa aduci pe ecran ceva spectaculos dar in acelasi timp traditional. Dar se putea ma mult…

Una peste alta, Tomb Raider 2018 nu este rau. Deloc. Este facut pentru generatia ce nu a vazut Tomb Raider 2001 si este posibil sa aiba succes. Povestea nu aduce extraterestrii sau puteri supranaturale, nu aduce zei sau nave spatiale fiind totusi un film cu aventuri bunicel spre bun. Daca Angelina este pentru tine doar “fosta lui Brad” o sa iti placa. Sincer, daca ar fi sa aleg intre Tomb Raider si eroii spatiului ce salveaza galaxia in fiecare serie, as alege fata frumoasa lasata singura de un tata aventuros si nesabuit. Oricat de fortate sunt scenele, oricat de greu de crezut sunt unele lucruri, totusi un puzzle complicat antic e mai tentant pentru mine decat un vierme misterios ce iese dintr-o gaura neagra.

Chestie de gusturi, zic eu…

E in cinematografe de astazi. Mergi sa-l vezi si sa ma contrazici!