Sidi bou said…oraselul magic din Tunisia

Un oras nebun de perfect!

         Dimineata…senin…Esti pe vasul de croaziera…dormi linistit leganat de valuri. Sau lenevesti pentru ca esti in vacanta doar, nu i asa? Esti deja obisnuit cu tangajul, cu ritmul de pe vas si deodata incepe trezirea ca la armata! Fanfara!Strigate…WTF??  Aproape ca sari din pat si iesi pe balcon sa vezi ce naiba se intampla?Ne scufundam si eu nu stiu?De fapt ai ajuns in Tunisia! Welcome! Vasul este intampinat in port cu fanfara, cu camile, cu dansatori cu ce au ei mai bun pentru ca este un eveniment si ei se comporta ca atare. Sincer dupa 15 minute de program in care toata lumea se holba la ceea ce ne aratau eram nerabdator sa cobor sa vad mai mult.

Portul nu este in oras si tot ce tine de el este imprejmuit, gasesti si o mica galerie cu magazine si vreo doua terase plus taxiurile care sa te duca in oras. Poti face poza cu camila…dromader…habar nu am ca mereu le confund. Poti dansa alaturi de ei un fel de hora…sunt senzational de primitori, amabili si amuzanti.

     E frumos dar aventura e dincolo de gard! Inchipuiti-va Otopeniul cu ceva timp in urma in ceea ce priveste taxiurile. Va mai aduceti aminte? Nu ca acum ar fi chiar altfel… Ei bine, in curte aceea, taxiurile sunt „acreditate” dar dupa porti dai de ceilalti. Am hotarat sa mergem intr un orasel faimos pentru culorile in care sunt vopsite casele.alb si albastru…Un orasel la vreo 6-7 km de port. Am intrebat cat costa o cursa pana acolo si nu am gasit sub 20 de euro. Am hotarat cu curaj ( inconstienta ) sa iesim dincolo de gard. E o alee lunga ce duce spre iesire si niste porti mari prin care se face accesul masinilor. Treceau autocarele pe langa noi si cei din ele se uitau mirati la noi. Ne miram de mirarea lor nestiind ce ne asteapta dincolo. Vorba aia cu…dupa gard e leopardul…a fost valabila aici! Am iesit zambitori: 4 adulti si o pustoaica si la 5 metri de iesire am vazut vreo 10-15 insi care veneau alergand spre noi!Sincer m-am uitat in spate sa vad daca o fi ceva acolo si au vreun concurs… De fapt aveau si noi eram premiul! Taximetristi independenti! Oooo…Orice experienta ati avut acasa cu domnii care ne duc unde avem treaba, paleste in comparatie cu debitul verbal si hotararea lor de a ne urca in masina pe care o stapaneau! Franceza, engleza, germana, turca, spaniola (ne-au confundat) persana…birmaneza…si toate limbile de pe pamant vorbite deodata, amestecate, mixate… „unde mergeti?va duc eu!ieftin!am masina cu aer!am masina fara aer!am masina cu volan!eu am si roti!la mine e mai spatios.la mine e mai ieftin!” Treceam din mana in mana si nu stiam daca sa ne fie teama sau sa radem…Ne-a linistit faptul ca erau doua masini de politie parcate iar domnii in uniforma se uitau zambitori la circul nostru. Cred ca nu eram primii curajosi si doar ne supravegheau sa nu patim naibii ceva lasandu-ne sa savuram in schimb negocierile noastre. De la 20 de euro ferm am ajuns la 5 euro! Am urcat toti 5 convinsi de un nene intr o masina. Am dat un rotocol la sensul giratoriu si am fost trasi pe dreapta de onor domnii politisti care apropo ne vazusera cand am urcat! Noup! Nu e voie! Doar 5 cu tot cu sofer! Pfff…pai de ce m-ai lasat tata sa ma urc?? Ca doar ai vazut! Zambea… In fine am facut permutari de doua luate cate trei si am luat doua masini. Regulamentari am luat o spre oras. De la „aaaa…e foarte departeeeee! d-aia e scump” in masina am aflat ca facem cam 15 minute! Nimic nu e ce pare pe acolo!
Iar cand ajungi realitatea iti depaseste asteptarile!   Un orasel situat la malul marii. Coline…Casele albe si toate infrumusetate cu albastrul acela pe care-l intalnesti in Grecia. E ireal! Apa albastra verzuie curata ca lacrima alaturi de case si de verdele din plante iti da senzatia ca locul acela merita fotografiat, pus in rama si agatat intr un colt al sufletului tau. Pe strada principala casele au la parter magazine si din cand in cand dai de cate o taverna cu scaunele acelea vechi sau cu o lavita in interior la racoare pe care sa lenevesti ascuns de dogoarea din aer. Limonada sau cafeau turceasca la ibric, linistea, relaxarea…parca timpul incremeneste si deodata iti doresti ca vaporul sa plece abia peste vreo doua zile nu in seara aceea…

     Fireste ca o asemenea stare zen nu putea dura prea mult si pornesti la „shopping”.  Ufff…asta da experienta!  Magazinele v-am spus ca sunt insirate unul dupa altul si gasesti la vanzare orice iti poti inchipui in materie de suveniruri. Preturile sunt mai mult decat negociabile. Citisem ca negustorii adora sa se targuiasca, ca e musai sa negociezi dar nu mi-am imaginat ca te asteapta asa ceva. Esti invitat in fiecare magazin in limba din tara de unde cred ei ca esti si daca ai facut greseala sa accepti iti prezinta fiecare lucru din magazin cu lux de amanunte, unul dintre ei prezentandu-mi chiar si bunica sau soacra cocotata in varful unui pat dar sincer nu mi-am dat seama daca era de vanzare sau doar de design. Probabil daca era soacra aveam un discount imens…Am fost strigat pe nume de la 10 metri pentru ca retinuse cum ma cheama, de unul din vanzatori, care mi-a prezentat un suvenir din piele ca fiind maximum de frumusete si care avea ca pret de pornire 40 de euro…l-am achizitionat dupa vreo 5 minute de targuiala cu 7 apoi l-am zarit ulterior intr un magazin din port cu un pret senzational de 5 euro. Nimic nu e ce pare… Cu 6 euro i-au facut fetei pe loc o tablita rotunda, ca o farfurioara, cu Tunisia, anul in care eram, numele ei si o camila (sau dromader). Nu cred ca cineva a plecat vreodata de acolo cu mana goala! Probabil ca si daca esti lefter gasesc ei o solutie sa-ti vanda ceva…am cumparat cu 10 lei romanesti un magnet de frigider pentru ca tipul care le vindea a vazut in portofel banii din plastic si…”Hagi Hagi…colect money. In Romania plastic money” Mi-a dat in lei… Este lumea mirodeniilor si a tigarilor ieftine. Covoare, tablouri, vaze, valize…traditional sau kitch sau original. Este locul unde devii din dependent/a de calatorii… dependent/a de cumparaturi! Deci domnilor inarmati-va cu rabdare pentru ca doamnele au multe de vazut.

Intoarcerea la vas a facut 7 euro pentru ca taximetristii aveau de unde alege si stiau ca oricum trebuie sa te intorci dar nu m-a deranjat foarte tare pentru ca am mers pe un alt drum mult mai scurt. Asa am aflat ca „e foooarteee departe” doar pe drumul de ducere si ca la inapoiere ideea e de a ajunge cu tine in port cat mai repede.

O asemenea experienta nu traiesti oriunde si as repeta-o cu drag.Vorbaria lor agitata, bucuria de a gasi oameni extraordinari, pasiunea pe care o pun in ce fac, puterea lor de convingere, targuiala intensa, linistea si starea de bine de pe la terase, peisajele absolut superbe, culorile de acolo…Amintiri de nepretuit. Pentru restul exista Mastercard.