Manastirea Cartisoara

Sfanta Manastire Cartisoara cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Undeva in munti, departe de lumea dezlantuita, se gaseste o oaza de liniste si spiritualitate – Manastirea Cartisoara. Un drum secundar, prin padure, serpuieste pana ajunge la portile Sfantului Lacas unde domneste o atmosfera calma si linistita, pazita de calugarite ce zambesc tot timpul.

Istoria Manastirii Cartisoara

Manastirea este atestata de prin jurul anilor 1400, cu prilejul unor danii facute de domnul Tarii Romanesti, Mircea cel Batra, unul dintre marii domnitori din istoria Romaniei , aparator al hotarelor tarii in fata invaziei otomane de la sud de Dunare, dar si ocrotitor al credintei ortodoxe. S-au descoperit in arhiva Curtii Imperiale de la Viena documente care atesta ca monahii vietuitori ai manastirilor din tinuturile fagarasene , precum si de pe tot cuprinsul Ardealului, sfatuiau si indemnau cu insistenta populatia sa nu-si paraseasca legea stramoseasca ortodoxa in vremurile cand credinta era pusa la grea incercare.

Unul dintre momentele grele a fost in anul 1761, cand manastirea a fost distrusa de trupele imperiale austriece. Cu acest prilej istoric romanilor ardeleni li s-a propus  de catre minoritatea austro ungara, care domina atunci, sa paraseasca dreapta, si stramoseasca credinta ortodoxa, primita de la Hristos prin Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti. Erau timpurile cand daca paraseai credinta data de strabuni, foloseai in viata trecatoare avantajele date de stapanire. Unii au trecut la catolicism sau la o confesiune protestanta dar multi au ales sa ramana in credinta ortodoxa.

Strategia “dezbina si cucereste” este antica si s-a aplicat si aici, urmarind dezmembrarea unui pilon al neamului romanesc – religia.

In calitate de comandant militar al Transilvaniei, desemnat de Curtea de la Viena, Generalul Adolf Nikolaus von Bukow a pus în aplicare măsurile de represiune dispuse de Curtea de imperiu, măsuri îndreptate cu precădere împotriva românilor ortodocși  din sudul Transilvaniei, ordonand închiderea și distrugerea mănăstirilor ortodoxe. Soldatii sai au incendiat nenumarate biserici si manastiri ortodoxe printre care si cea de aici. Povestea spune ca focul a fost pus in timp ce in interior erau incuiati calugarii si puteau iesi doar daca se lepadau de credinta…

In anul 1991, manastirea s-a reactivat ca manastire de calugarite. O curte plina de flori adaposteste manastirea iar Biserica, construita in stil ortodox autentic, in plan treflat are elemente bizantine si brancovenesti. Manastirea are si un atelier de icoane bizantine, canonice, pe lemn, fidele erminiilor ortodoxe, migalos executate, fiecare dintre ele fiind un unicat.

Am ajuns la manastire ca privitori si am plecat ca inchinatori!

Atmosfera de credinta poate vine din linistea data de zambetul maicilor, zambet linistit ce completeaza atmosfera de serenitate data de natura. De la poarta pornind esti primit ca oaspete drag. Il cauti pe Dumnezeu, nu-i asa? Ai venit sa-L vezi si sa stai putin cu EL… Nu am stiut asta pana nu am ajuns acolo. Dar mergand pe aleile manastirii, in scurtul timp petrecut acolo, poti sa ramai impreuna cu el si sa iti deschizi sufletul in fata Celui care stie oricum tot despre tine. Conteaza in ce credem! Conteaza cat de mult respectam valorile bisericii pentru ca aceste valori ne conduc spre o viata echilibrata si valoroasa pentru noi si pentru cei din jur.