Joaquin Cortes – magic!
Magia dansului flamenco – Joaquin Cortes
Se spune ca la pomul lăudat nu te duci cu sacul, și ca așteptările mari produc decepții mari. Ei bine, spectacolul lui Joaquin a fost de departe ceea ce ma așteptam ba chiar mai mult decât atât! Început cu o întârziere de 20 de minute și cu o cortina trasa în graba de aplauzele nerăbdătoare începutul nu părea sa
aducă ceea ce promisese. O trupa de muzicieni pe un fundal alb, simplu, trei fete și trei bărbați care cantau plus Joaquin mai solid decât îl știam de prin poze. Uimitor cum flamenco aduce în fata spectatorilor, brusc, atât de multa pasiune. Joaquin Cortes este un dansator cum nu ați mai văzut. Un tip care pare solid dar care este atrăgător ca fizic, este grațios ca o balerina și care se mișca cu o repeziciune uimitoare. Pasionant, dansul lui pe muzica spaniola celebra, pe bătăile de palme, pe chitarele reci sau strigatele guturale, dansul lui va spuneam, bătăile de picior și sunetele care ies creaza un univers aparte. Am avut senzația ca ei pe scena nu canta pentru noi, ca el nu dansează pentru noi ci pur și simplu s-au întâlnit și fac un concurs ca sa vadă cine este cel mai bun dintre ei. Toti sunt nu buni, ci incredibil de buni! Nu cred ca exista doua spectacole de-ale lor asemănătoare. Ar fi imposibil. Ma rog, liniile mari se păstrează probabil dar nu au cum sa repete mișcările, sunetele și bătăile de palme. Privindu-i un singur cuvânt mi-a stat in minte tot timpul cat am privit scena. PASIUNE!
Nu vreau sa sune a lauda dar nu este prima experienta în ceea ce privește privitul de flamenco și am văzut chiar în Madrid unul, știam la ce sa ma aștept, dar acesta iți taie răsuflarea. Un asemenea show se cunoaște ca este pus în scena pentru săli pline și nu pentru audiente mai mici. Dansatori excepționali, muzicieni grozavi ne-au dus nu numai în lumea flamenco ci ne-au cantat jazz, latino din Cuba sau Argentina. Nu vad cum ar putea o trupa sa se tina după Joaquin dacă la rândul lor nu ar fi foarte buni!
[Best_Wordpress_Gallery id=”11″ gal_title=”joaquin cortes”]
Au fost alături de Joaquin o trupa de dansatoare grozave, un tip care la sfârșit a ieșit pe scena în niște pantofi cu tocuri înalte înalte dar care mergea în ei de parca era în tenesi, apoi mai multi dintre muzicieni au avut cate un solo pe scena și parca fiecare a avut momentul sau. O ora și jumătate în care muzica nu s-a oprit! Deloc!
M-a impresionat faptul ca finalul nu a adus o vedeta pe scena…succesul a fost împărțit. E clar ca Joaquin se hrănește cu aplauze și trăiește din ele dar le-a împărțit cu ceilalți. Este un show colectiv în care fiecare își joaca rolul și poate ca dacă lipsește unul altcineva completează dar dacă lipsesc doi spectacolul se diluează… A fost o seara plina de dans și muzica. De pasiune. De pasiune prin voce și mișcări… Cine a fost stie despre ce vorbesc. Toti ceilalți care nu ați ajuns…data viitoare nu îl mai ratați! Merita!
