Cimitirul vesel?!

    “Cum sa fie vesel maica dacă-i cimitir”?

           Vorbele unei “tanti” care-și vinde marfa in fata la cimitir. Ca bucureștean, toată viata am auzit de “unde se agață harta in cui” și totuși niciodată nu am legat asta de cimitirul vesel de la Sapanta. Cred ca dacă mai mergeam o jumătate de ora cu mașina cădeam de pe harta. Cimitirul vesel! Atât de vestit, atât de “reclamizat”, unul din marile puncte de interes nu neapărat din Maramureș ci din Romania întreaga. Se bate de la egal la egal cu Castelul Bran, cu Pelesul sau cu Mamaia. Adica nu…cu Mamaia nu! Ca acolo acum se vrea Ibiza… De ajuns acolo este relativ simplu, chiar dacă nu folosești GPS ul, iei direcția Sighetul Marmației, tai orașul prin centru și in vreo 20-30 de minute ajungi. Nu e greu și drumul e bun. La un moment dat dai de o curba și iți apare in toata splendoarea…ce te aștepți sa apară?? Apar câteva tarabe, doua trei autocare, un gard de beton și ceva lume… Probabil  nu e corect sa vorbesc de rău un asemenea loc și o sa încerc sa nu exagerez dar așteptările depășesc cu mult realitatea. Nu e ce crezi și ramai un pic dezamăgit de simplitatea locului.

       Poate ca eu sunt de vina pentru ca-mi imaginasem altfel locul, poate ca eu sunt de vina pentru ca nu pricep regulile economiei de piața dar…sa zicem ca accept ca înauntru este relativ altfel…ca e ceva deosebit!… dar afara totul tine de kitch. Mi-e greu sa înțeleg ce cauta Dracula și niște mileuri, alături de magneți cu Castelul Bran sau și cu Cimitirul vesel e drept,  arătate pe tarabele minunate din tabla, vegheate de bolurile cu fel de fel de mărunțișuri, brichete și alte jucării din plastic… sau cum poți manca “plăcinte cu brânza maramureșene” când de fapt sunt niște gogoși cu brânza absolut banale… Dar poate ca sunt eu cârcotaș…

       Pentru cativa lei poți intra in faimosul cimitir care găzduiește si biserica de lemn aflata  in renovare/reconstrucție. Punctele de interes sunt doua.

Crucea cu soacraMormântul lui Stan Ioan Patras cel care a întemeiat locul asta

        In rest…sunt crucile colorate, albastrul acela predominând dar după cum mi-a răspuns  și o localnica la întrebarea “de ce e vesel” ? este un cimitir!  “Cine vrea maica sa vina aici? Cine se bucura de asta?” Perfect adevarat și in realitate cimitirul vesel din Sapanta își poarta renumele pare-se de la niște turiști japonezi  care prin anii 60-70 au vizitat și impresionați de culori i-au dat numele asta.Nu bag mana in foc ca de aici vine numele dar asta e legenda. Chiar și acum se fac înmormântări și exista trei meșteri care scriu ceea ce familia crede ca se potrivește pe crucea celui trecut in lumea celor drepți.

                  Una peste alta am înțeles exact vorba “reclama este sufletul comerțului” și chiar dacă multi dintre cei care o sa citească acest articol nu o sa fie de acord cu mine, eu m-am simțit dezamăgit de ceea ce am găsit acolo și mi-am promis sa scriu numai adevarul pe acest blog. O sa ajung sa ma duc la Bellu in pelerinaj ca e cel mai frumos cimitir din București. Adica…pe bune! Nu o sa-mi petrec eternitatea într-o curte d-asta?? Chiar trebuie sa îl vizitez înainte ca cica e vesel?  Cimitirul vesel nu este deloc vesel iar unul din punctele de interes maxim ale turismului romanesc nu mi s-a părut ca-și merita renumele. Poate noaptea e vreun mare party și intrarea e pe pile vorba la melodie… Ramane un obiectiv important pentru turiștii străini  dar îl vad ca pe “Castelul lui Dracula” de la Bran.