Mocănita din Vișeu
Mocănita din Vișeu
Batrana mocanita isi traieste o noua tinerete…
In Viseul de sus… (de sus sau de jos??) nu nu!Sigur sus! Deci…in Viseul de sus gasesti Mocanita. O gasesti destul de greu pentru ca se ascunde in josul unor strazi destul de vechi ( le asfaltau acum vreo doua luni ). In spatele unui gard de beton dai de ea. Toata lumea o stie de domnisoara dar varsta e venerabila! Aranjata ca in vremurile bune te asteapta pufnind si pufaind cuminte cu vagoanele verzi, deschise…cu bancutele de lemn…doar sa pornesti la drum cu ea.
Platesti “pasopt de leuti” pentru tine, mai dai 35 pentru prunc si copacel te hurduci in vagon. Apai inca de dinainte de plecare incepi sa te simti ca-n vechiul imperiu facand parte din aristocratie! Se poarta domnisorii controlori cu tine ase de frumos de parca esti vre-un mare domn de pe la Viena venit in vizita in provinciile din rasarit… Pornesti dara la drum insotit de rotocoale de fum si gafaieli si suieraturi de-ti tiuie urechile si te gandesti nelinistit daca s-o sfarama cumva pe-un drum de munte tu cum te ntorci acas? Motata prinde iuteala repede si-un car cu boi nu s-ar mai tine dupe ea prea mult… Dara scoateeee la fum!!
Si ‘ncetinel catinel iesi dintre cele locuite si…ramai fara semnal la mobil si nu o sa mai stii nimic din ce o sa se intample in lume ( nu ca ar mai conta ). Mocanita draga se strecoara duduind prin vai, pe langa rauri, pe langa drumeaguri prafuite si-n valtoarea iutelii aleia nefiresti apuci sa faci instantanee cu nebuniile alea inventate ce surprind momentele intr-o cutie. Acum ce sa o certi ca-i ia vreo doua ore jumate sa ajunga-n poienita unde tre sa te cobori? Asta-i farmecu’ ei, nu-i asa? Ajunsa-n vale la vreo 20 de km de unde a plecat se hodineste si ea, cat timp tu stai si-ti tragi sufletul dupa calatoria teribila in valea binecuvantata de natura… poci manca acolo ce-ti dau gazdele sau ce porti in traista inconjurat de munti, paduri, alaturi de apa limpede in linistea locurilor neatinse inca de omul de oras… E limpede ca lumea din lumea mare a auzit de Mocanita si esti insotit in preumblarea ta de calatori care-si vorbesc in limbi straine dar rad si se bucura ca si tine de ceea ce traiesc in romana… Si daca te pricepi macar o tara la vorba lor poate ar trebui sa le spui ca nu numai la Mocanita ar merita sa treaca si ca-s locuri cel putin la fel de frumoase si-n alte parti prin tarile romanesti. Sa mearga sa vada, sa mearga sa se bucure si sa duca bucuria lor si acasa pentru ai lor ( oricum cred ca se fac milioane de poze in zona aia ).
Si dupa ce-ti ostenesti si stomacul si picierili si inima si apuci sa te inghesui in aparatele alea mici de-ti fura imagini din viata si te tragi in poze nepieritoare cu tot ce misca-n jur, Mocanita draga te anunta suerand ca tat ce-i frumos are si sfarsit si ca ar fi de trebuinta sa te imbarci intr-un vagon. Apoi catinel pe drum inapoi apuci sa vezi si sa pui si in suflet drumul nu numai in aparatul fotografic. Dupa vreo 6 ore de preumblare, Mocanita isi anunta intrarea in gara mica si-ti spune ca oricand esti binevenit sa o vezi iara…