Vizita in cimitirul Bellu

Nu am fost niciodata in cimitirul Bellu. Stiam ca “se viziteaza” dar nu am fost cu toate ca am trecut pe langa el de mii de ori la propriu, fiind in drum spre munca. Am vizitat insa in Paris un alt cimitir celebru, Pere Lachaise. Un fel de Bellu din Bucuresti, doar că e mai mare, mai vechi și sunt mai mulți oameni celebri care se odihnesc acolo. Cimitirul Pere Lachaise a fost înființat în anul 1804 de Napoleon iar peste vreo 50 de ani , in urma unei donatii a terenului catre oras de  familia Bellu, a luat fiinta si cimitirul nostru Bellu. Apropos…baronul Bellu era un ministru pe atunci in Guvernul Romaiei, justitie si culte. Si a donat acest teren orasului Bucuresti. Sincer…nu-mi amintesc vreun ministru/om de stat dupa Revolutie care sa fi donat ceva statului roman! Probabil e ceva demodat…

Este destul de ciudat ce spune istoria despre fostul teren. O livada de portocali ce evident era in acel timp in marginea orasului. In 1856 sunt primele inmormantari dar cimitirul devine oficial cu acte abia prin 1858. Daca la inceput nu era destinat celor bogati si faimosi, cu timpul, cimitirul Bellu a devenit locul unde sunt inmormantate cele mai importante personalitati ale Romaniei. Alaturi de oameni extrem de bogati. Chiar si astazi, un loc de veci in cimitirul Bellu costa la mica publicitate de la vreo cinci mii de euro in sus. Si asta la prima strigare…

Cimitirul Bellu, se afla la statia de metrou Piata Eroii Revolutiei. Poate Pieptanari va suna mai cunoscut sau Serban Voda sau pur si simplu Bellu pentru ca astea i-au fost numele in timp. Lipit de el, este cimitirul eroilor cazuti in Revolutia din 1989 si biserica ridicata in cinstea lor si de acolo vine numele pietei astazi. Nu ai cum sa ratezi intrarea pentru ca este pe partea opusa cu metroul si este doar cimitirul! Intrarea este gratuita iar programul incepe undeva la ora 8 dimineata si se termina pe la ora oopt seara. Sa nu te miri daca vei intalni oameni care ingrijesc mormintele sau oameni in doliu pentru ca cimitirul Bellu este inca in uz si aici inca se ingroapa oameni.

Sunt 28 de hectare pline cu locuri de veci inghesuite peste poate. Pentru ca aici terenul este cu adevarat scump. O sa intelegi puterea financiara a unor familii cand vei vedea ce capele au construit. Cea din dreapta capelei cimitirului nu este o biserica ci un cavou. Daca un sat obisnuit din Romania ar avea o asemenea biserica eu zic ca s-ar mandri cu ea iar aici este pur si simplu un mormant. De curiozitate am vrut sa vad al cui este si am gasit doat doua nume.

Parcele ale unor familii vechi din Romania te uimesc cu marimea lor dar daca tii cont de nume: Stirbey, Cantacuzino, Ghica, Cantemir, Rosetti sau Gerota sau Titeica…si vezi si anii incare au trecut in nefiinta, constientizezi vechimea si importanta cimitirului. Sunt adevarate opere de arta unele morminte. Atat prin statuile ce sunt puse cat si prin creativitatea incredibila a unor morminte. De exemplu, unul dintre cavouri are o forma neregulata, ca un munte. A fost construit cu pietre aduse de la munte si aici se odihnesc doi tineri care au murit pe munte undeva la inceputul secolului al XX-lea.

Fiecare a incercat sa lase pentru eternitate un mesaj sau o caldire sau un “ceva” care sa aduca aminte celor care trec pe langa mormant de cine a fost si de ce a facut. Doctori, avocati, militari, vechi domnite si domni, savanti, scriitori, artisti, cantareti, sportivi sau pur si simplu oameni obisnuiti si-au gasit locul de veci aici.

Cimitirul are cele mai vechi morminte in fata, aproape de gard. Asta pentru ca aici au inceput sa ingroape primii morti. O sa gasesti morminte din 1860, 1870 pline de patina timpului si am gasit o stare diferita fata de ce simtim noi acum vis a vis de moarte in ceea ce e scris pe mormant sau in monumentele inca in picioare. Nu se temeau atat de mult de ea, cu toate ca traiau mai putin.

Cimitirul Bellu astazi

Va spuneam ca cimitirul se viziteaza ca un muzeu in aer liber. Ca sa aveti o harta in minte trebuie sa stiti cateva lucruri. Sunt vreo trei zone importante de vizitat. Imediat cum intrii, in dreapta vei gasi aleea scriitorilor. Aici sunt stransi unii dintre cei mai importanti scriitori si poeti ai Romaniei in frunte cu Eminescu care chiar se odihneste sub un tei. Caragiale, Cosbuc, Calinescu, Sadoveanu, Labis, mai nou Paunescu… Toti sunt adunati pe un spatiu destul de mic.

In partea opusa, in stanga, gasesti locul unde se odihnesc artistii. Mai mare si mai inghesuit. Actori, cantareti, regizori. Mai noi sau mai vechi. Ioana Radu sau Maria Tanase, Toma Caragiu si  Amza Pelea. Dolanescu sau Birlic. Iar printre randuri, daca te uiti atent/a dai de Lia Manoliu, de doctorul Gerota sau de matematicianul Titeica.

Cimitirul Bellu este ca o adunare a celor mai importante personalitati ale Romaniei din ultmii 150-175 de ani. Politicieni, afaceristi, artisti, scriitori, oameni importanti dar necunoscuti publicului larg. Arhitecti, doctori, ingineri, sportivi. Tot ce a avut mai bun Romania are loc aici. Cred ca daca ajungi sa fii ingropat in cimitirul Bellu, fara a avea un loc de veci cumparat/mostenit aici inseamna ca in viata ta chiar ai facut lucruri importante si generatiile ce vor veni vor stii ca ai trait.

Suntem trecatori si viata este efemera. Se spune ca daca esti un om obisnuit, indiferent ce ai facut bine sau rau, la a treia generatie dupa tine esti uitat/a. Asa cum am citit aici “Moartea nu este buna sau rea, este doar o parte din viata…mai grea”  si probabil cel mai important este sa lasam ceva in urma noastra! Ceva care sa dureze mai mult in amintirea generatiilor care ne vor urma. Ramane ca fiecare dintre noi sa gaseasca acel lucru!