Bruges – Venetia nordului?

    Bruges – frumos oras!

       In una din vacantele noastre am avut ca oras de baza  Bruxelles. In aproape doua saptamani am inceput sa rotim compasul in jur si in zona de interes a intrat si Bruges sau Brugge in limba imposibila de pe acolo. Venetia nordului? Am vazut Venetia asa ca termenul de comparatie exista…so? Why not? Asa ca pune-te in tren si in o ora si un piculet contra la 13 euro am ajuns sa coboram fericiti. E atat de linistit…atat de calm…pana te intalnesti cu grupul de italieni galagiosi care te fac sa crezi ca ai nimerit chiar in Venetia! Incerci sa ignori si o iei la pas catre centru, catre piata Grote Markt, unde ajungi in maxim o jumatate de ora, strabatand stradutele cu case de pe vremea lui Napoleon. Se pare ca prin 1300 a fost o revolutie in zona si comemoreaza chestia asta cu o statuie de prin 18…si ceva care-i reprezinta pe Jan Breydel si Pieter De Coninck.

Piata Grote Markt

         

          E frumos pentru ca zona e impanzita de casutele alea pe care le vezi pe net, terase cu masute, cu flori, trasuri care-ti ofera plimbari la suma  „simbolica”  de 35 euro. Aici e cladirea tribunalului, aici e si Primaria gotica de prin secolul XIV. Un lucru impresionant in oraselul asta vechi este Biserica Sfantului Sange. Undeva intr-un colt, ascunsa, neagra…este o bisericuta care adaposteste o fiola cu picaturi din sangele lui Isus. Habar nu am daca este adevarat, habar nu am daca e doar un mit dar…cand intri… Cum sa spun?Am avut norocul sa intram exact cand se tinea o slujba si preotul arata enoriasilor moastele acelea. Pe langa obisnuitii japonezi, chinezi cu fotografiile lor, se simtea un „ceva„… ceva pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Simti cum ceva puternic, mai presus de intelegerea ta  iti mangaie crestetul. La sfarsitul slujbei poti ajunge langa preot si saruta sfintele moaste. Poti dona ceva bisericii si in schimb primesti o chestie ca un fluturas cu imaginea bisericii sau poti sa te rezumi doar la cei 4 sau 5 euro cat ai dat pe bilet. E undeva in coltul drept, prea putin impozanta ca si cladire pentru ceeace gazduieste.

Biserica Sfantului Sange

 

     Dupa experienta asta odihnitoare si hranirea sufleteasca, a urmat ca intr-un motagne rusee  coborarea abrupta…mai bine zis urcarea!88 de metri, 366 de trepte ( pe la 100 si ceva le-am pierdut sirul dar scrie ca atatea sunt si dupa cum ma simteam cand am ajuns sus tind sa-i cred ) turnul Belfry din aceeasi piata.Se vede minunat de sus dar vreo 5 minute pana mi-am recuperat rasuflarea m-am intrebat daca merita!

      Pe lista cu „must” aveam inca un obiectiv, asa ca dupa ce ne-am savurat cartofii prajiti de 3 euro cornetul ( apropos…belgienii sunt obsedati de cartofi prajiti si ciocolata ) privind GPS ul din hartie am gasit drumul cel mai scurt catre muzeul ciocolatei. Sincer…dezamagitor! Cateva chestii din ciocolata sau poti vedea niste antichitati cu care pe vremuri o produceau. Muuuult mai interesant e magazinul! Daca-ti plac bomboanele de ciocolata aici e raiul! Alege-ti cate una din fiecare pentru ca sunt scumpicele si oricum nu se „mananca” ci se savureaza! Asa ca mai bine iti pastrezi cei 6 euro de bilet pentru bomboane.

      Nu ramasese decat intrebarea de ce „Venetia Nordului”? E usor de aflat… 7 euro de persoana pentru un loc intr-o barca alaturi de alti turisti, facand un tur al orasului pe apa. Orasul e strabatut de niste canale destul de largi strajuite de case vechi ramase in picioare din alte timpuri. Catelul de la fereastra, o vedeta de sine statatoare, pe care o sa-l gasiti tolanit pe o perna pufoasa la o fereastra, terasele, podurile, casa unde a filmat nu stiu ce vedeta nu stiu ce film, turistii care-ti fac poze si te saluta dau un sens numelui de mai sus.Merita experienta…

catelul de la geam
Exista in realitate!

 

     Bruges iti da o stare interioara de bine, de liniste, de „se poate si altfel”, fara sclipirea contemporana a neoanelor si reclamelor la…orice! Strazile mici si stramte unde poti vedea oamenii cum stau la masa sunt rare in societatea noastra. Iti da senzatia de siguranta, de viata fara grija zilei de maine. Nu stiu daca poate fi considerat  „Venetia ” dar are un farmec aparte si merita fiece clipa petrecuta acolo. Cand te indepartezi si rememorezi te gandesti ca poate viata de acum 100-200 de ani, cu simplitatea ei era mai buna si mai frumoasa decat cea din vremurile noastre.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Comments

comments

Lasă un răspuns