Aventuri în America de sud!

Il știți pe Valentin Avramoni, cel care se plimba cu fularul lui Poli Timișoara prin lume. Nu asta e reprezentativ pentru el dar dacă Pro TV l-a prezentat asa, asa i-a rămas, ca un fel de titlu. Am stat de multe ori de vorba cu el și l-am rugat ultima data sa ne povestească o aventura periculoasa din călătoriile lui.

Ajuns in America de sud într-un altfel de travel. Unul de aventura, de cunoaștere de aproape a oamenilor. Fara agenții de turism, fără ghizi, fără prea multi bani… Cea mai mare sperietura a lui Vali povestita de el însuși pare rupta dintr-un film de acțiune, cu mafioți, drumuri pline de pericole, personaje dubioase și situații ciudate. Un drum intre doua tari a devenit o adevărata poveste si teama s-a împletit cu o curiozitate care il caracterizează total!  Pentru ca cel mai bine exprima acele trăiri cel care le-a simțit pe pielea lui mai jos aveți chiar versiunea lui din acele momente…

      “Amintiri din America de Sud.. postările mele de atunci Day27: Rio Branco, Brazilia. Cred ca cel mai periculos traseu! Am plecat din Cusco, de la 3400 m seara, cu un autocar super comod…doar ca au fost 10 ore de serpentine. Mult mai obositor decât mi-am imaginat dar plin de peisaje senzaționale. Am ajuns în Porto Maldonado, Peru. De acolo ne-am cam blocat pentru ca nu sunt autobuze care sa treacă granița, Inapari, in Brazilia și am găsit un van sa ne ducă pana la granița. Într-un sătuc uitat de lume era blocata circulația și era ceva parada, armata, uniforme.Ne-am mutat într-o mașina mica unde ne-am trezit doar noi, șoferul și o femeie în plina jungla. Nu știam cine e…de ce ne-a mutat din van! El nu știa engleza, extrem de dubios, cu mustața, cu muzica la maxim prin jungla, nu aveam nici un bilet..nici o companie care ne-ar fi trimis cu acel șofer…nu aveam semnal…era jungla :)) PANICAA?? mai mult… a oprit într-o benzinărie unde erau 8-9 motocicliști , localnici, care se uitau la noi “curioși” ca suntem turiști! Ma gândeam deja la ce putea fi mai rău! Din fericire in afara de uităturile grele si câteva cuvinte schimbate intre ei, arătând spre noi…am scăpat.  Cam asta a fost cea mai mare sperietura a mea de pana acum! Cu inima în gat am ajuns în siguranța la granița, unde a trebuit sa o trecem pe jos ba mai mult în partea Braziliei nu era nici măcar politie! A trebuie sa ne ducă un șofer într-o camera unde ne-a pus viza o doamna! De la frontiera am mai schimbat 2 “ocazii” pana în Rio Branco….șoferi brazilieni..dubioși care nu știau engleza, nici măcar OK ce înseamna:)) toți cei 3 șoferi sunt in poze…dar primul cel din Peru, cel cu mustața, e persoana care m-a făcut sa îmi cunosc frica :)) Dupa ce am ajuns în Rio Branco, am văzut ce înseamna fotbalul în Brazilia: toată lumea cu steaguri, cu mașini cu muzica , tricouri, artificii, bucuroși ca a câștigat Fluminese, o echipa la aproape 4000 km de aici! Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa fie la vara la Campionatul mondial de fotbal…  Ca sfat pentru voi…NU ÎNCERCAȚI ASA CEVA!”

   Pe mine personal m-a amuzat drumul acesta, închipuindu-mi cam cum ar fi sa ma trezesc în jungla alături de un șofer care sa semene cu un traficant de droguri…nu cred ca tocmai încântător. Sau cum ar fi sa vina cineva în camera mea sa îmi pună viza pe pașaport… Aventurile unui roman  în jungla!