Am fost si am vazut Predator din 2018

Pentru ca la ce am in cap sigur o sa imi iasa un spoiler iti pun dedesubt un trailer si te las sa alegi tu daca citesti sau nu. E alegerea da. Dai scrol…citesti, inchizi articolul…nu o sa stii nimic cand mergi la film. Fair Play!

Si acum despre Predator 2018

Cand a iesit primul Predator, prin 1987, probabil ca multi dintre cei care cititi acum nici nu erati nascuti sau daca erati, filmele cu Arnold nu erau in sfera voastra de interes. Nenea ala cu muschi multi si fost guvernator in California ( daca avea cum sigur ar fi ajuns presedinte US ) era undeva destul de la inceputul carierei si a scos un film de tot respectul! Regizorul de atunci, John McTiernan, a lasat lumii un film cu adevarat interesant. Regizorul din 2018, Shane Black, parca e invidios pe succesul unor filme din prezent gen Suicide Squad si a incercat sa le imite.

Predator a fost un film cu un subiect cu adevarat misto. Un extraterestru venea pe Pamant si efectiv vana oameni. Dar nu asa random. Nu. Nu oameni ca tine sau ca mine ci oameni pregatiti care puteau sa-i opuna rezistenta. Un vanator de placere cum tot bat toba astia in 2018. Evident ca noi, oamenii care suntem miezul universului, de fiecare data l-am invins. Acum, dupa un film eveniment, fireste ca au mai facut altele. Au reusit chiar sa faca din doua filme incredibile Alien si Predator o tampenie de film. Dar in toate de pana acum, toti si-au stiut locul si rostul. Baietii buni, baiatul rau si lupta dintre ei. In 2018 valorile ni se dau peste cap.

Eu nu sunt critic de film, nici nu am o memorie extraordinara, sunt filme care imi plac si filme care ma dezamagesc. In Predator 2018, faptul ca l-am vazut pe Alfie Allen – hai ma…Theon Greyjoy din GOT, m-a facut sa zambesc si sa ma bucur. Din pacate nici macar nu am realizat cand a disparut din peisaj daramite sa-i retin rolul. Pacat.

Am remarcat insa o lipsa de inspiratie sublima. Plus o droaie de greseli. De toate feelurile.

Ca sa ne intelegem de pe acum. Filmul merita vazut pentru ceea ce inseamna Predator si seria lui si pentru efectele speciale. Dar atat!

Scenariul Predator 2018

(de ce tot timpul tastez 2048?? o fi vreo premonitie si in 2048 iese altul? )

In 2018, Predator deja este o institutie pe Pamant si in teorie il cam vanam si noi pe el si cu destul succes. Gasca cea rea nu mai este de mercenari ci de soldati scosi de la ospiciu. Eh…asta e, fabrica razboiului in US este uriasa si avem si rebuturi. Un capitan lunetist,o mana de dilii plus o tipa om de stiinta, bio…ceva… si un pusti autist se lupta nu cu un Predator ci cu doi dintre care unul tata la toti Predatorii! Ideea in sine a scenariului se contrazice cu seria. Daca timp de 6-7 filme mi l-ai aratat pe uratul ala extraterestru cum vaneaza oameni ca vrea muschii lui sa se relaxeze, acum mi-l aduci si mi-l arati ca de fapt el e salvatorul omenirii? Si de unde vine oare faza asta in mintea tuturor celor de la Hollywood cum ca noi suntem buricul galaxiei? Ce al galaxiei? Al Universului, vorba din film. Toti vin aici sa ne ia succesul nostru pe care-l avem. Succesul, ADN-ul, oxigenul, aurul, femeile,copii,apa si tot ce am adunat si noi pe la casele noastre. Si-i batem de-i uscam pe toti. Apoi se contrazice intre inceput, mijloc si final. Ala ba e rau, de-l tinem sedat, ba ne aduce ceva bun dar nu stim unde e. Pai daca ti-a adus ceva bun si nu stii unde e…de ce nu-l trezesti ca sa-l intrebi? Apoi vina altu care e mai rau dar parca e mai slab ca ala micu’. Si tot asa de nu se mai intelege om cu personaj.

In fine. Acceptam ca suntem deosebiti. Si viteji. Si invingatori! Brava noua! Sa avem grija mare si sa multumim celor care vor dezinteresat sa ne ajute cu ceva tehnologie.

Bun. Cam asta despre intriga. Am inteles-o dar nu am priceput-o.

Efectele speciale sunt chiar misto. Pentru  +12 pana in 16 sa zic. Suntem totusi in 2018 ( am scris din prima ) si ma doare inima ca Arnold nu a avut si el ce exista azi. Mama mama ce film iesea. Doar ca sunt efectiv, mmm..cum sa zic?? Ireale! Inteleg in filmele cu Superman, Batman si mai stiu eu care, Capitan America sau Wonder Women, inteleg ca efectele speciale sunt pentru supereroi. Magice. Incredibile.  Dar aici nu era cazul. Niste oameni obisnuiti, fie ei chiar soldati dilii, se lupta cu un baubau mare si rau. Armele apar ca prin minune de nicaieri, distantele de kilometri se strabat in secunde, scuturile de aparare sunt topogane, alte scuturi sunt degeaba. Pana si costumul lui baubau. Acum e, acum nu conteaza. Si oricum l-au modificat de zici ca e Vader. Plus un caine extraterestru care efectiv nu are nici un impact. E ceva ce nu-si gaseste rol in rolul lui. Astepti tot filmul sa faca naibi ceva si dispare ca un pisoi idiot. Stiu. Sunt un hater. Dar pe bune! Nu toti cei care merg la film au 12 ani.

Apropos de 12 ani, un rol cu adevarat bun, poate cel mai bun din film il face pustiul. Contaminat si el de caterinca gen “Man in black” reminescenta a regizorului dar totusi credibil si inteligent pus in film. Sa te lauzi doar cu rolul unui copil in orice film Predator este insa jenant.

Cred cu tarie ca daca Arnold va vedea acest film ori o sa rada copios ori o sa aiba o lacrima in coltul ochiului.

Pentru generatia de astazi poate e mega film. Pentru cine a prins vremuri mai bune e subtire rau. Atat de tare s-a diluat ca a ajuns ca Predator sa tina cu noi. Si e naspa. Ca aveam si noi un dusman pe masura la cat suntem de eroi. De ce ne iei bucuria si-l faci amic de treaba? Si de ce ne iei bucuria de tot si ne arati ca de-acum suntem mai tari ca ei chiar daca vin in gasca. Pacat. Zic…

Daca ai o seara de pierdut prin mall si iti plac filmele de genul asta poti sa mergi sa-l vezi. O sa te distrezi. Nu o sa iti para rau dupa bani. Dar daca o sa te intreb peste o luna cum a fost filmul habar nu o sa ai.