Observatorul de ursi nu e deloc prietenos cu ursii

Observatorul de ursi, ca toate celelalte, este anormalitatea intr-o Romanie anormala. In primăvara aceasta, stirile au fost pline cu imagini despre ursi care au ajuns in orașele de la munte, pe partii sau in gospodariile oamenilor. Acum, știrea cu ursul Arthur, ucis de printul venit la vânătoarea ne-a umplut feed-ul. Este păcat sa vedem asemenea știri pentru ca locul urșilor nu este in oraș si nici pe pârtie dar pe de alta parte este vina noastră pentru ca le-am redus spațiul si in același timp i-am învățat ca primesc mancare daca intalnesc oameni.

De curând am fost in Predeal si in doua zile am primit de la RoAlert trei mesaje cu  “urs pe pârtie”. Nu e ceva normal si este chiar si periculos. Ursii nu sunt niște animale de pluș si instinctul lor de vânătoare si de ucis se declanșează ușor, punând astfel in pericol uneori chiar viată oamenilor. Tot de curând in Azuga  a fost ucis de către un urs un bărbat ce alerga prin pădure. Deci nu e o joaca… Nici legislația nu ne ajuta foarte mult, procedura de mutare a unui urs fiind dificila atât din punct de vedere al documentelor cat si a procedurii in sine. Si astfel întâlnirile dintre ursi si oameni, întâlniri nedorite de fapt sunt tot mai deseiar uneori, un urs care nu a avut contact cu oamenii plateste pretul pentru cei care sunt invatati ca “om = mancare”…

Astfel ca am inventat ceva diferit! Le dam de mâncare in pădure si mergem sa-i vedem acolo! Si numim asta “turism eco” sau “bio turism”. Cream un obicei urșilor si-i învățam ca “om înseamnă mâncare” apoi, când încetam sa le mai dam de mâncare suntem uimiți ca vin in locuri populate de oameni…

Cum ar fi sa vezi un urs in mediul lui cu adevărat? Ar fi periculos! Pentru ca este un animal sălbatic! Si faptul ca il invatam cu mâncarea intr-un anumit loc nu înseamnă ca suntem eco sau bio sau prietenoși cu natura. Este tot o forma de manipulare.

Turismul eco, turismul responsabil, cel in care natura este respectata si îngrijită este trendul cel mai frumos pe care l-am putut inventa ca actori in industrie. Locuri in sălbăticia naturii, unde oamenii intervin puțin si se respecta măreția pe care pădurea o construiește in sute de ani. De la pensiunile micuțe la respectarea tradițiilor si întoarcerea la ele, ne dorim experiențe reale, in care sa avem grija de natura si sa o respectam. Dar putem face asta si fără sa intervenim in viata reala a animalelor. Un observator de fauna pe bune (!) este cel de la Bunea. Absolut noninvaziv, acest observator nu iți garantează ca vei vedea vreun animal si lasă la voia sortii acest lucru!

Pentru ca un observator de ursi inseamna crearea unui obicei al ursilor de a veni la mancarea pusa de administratori! PUNCT! Altfel ursii ar veni odată la o săptămână in acel loc, pentru ca spațiul lor in care își caută hrana este uriaș. Cei care au in grija un asemenea observator, pun mâncare constant in fata observatorului si astfel au creat un comportament repetabil urșilor. Aceștia știu ca acolo se găsește mâncare, simt si faptul ca sunt oameni in clădirea din fata lor dar nu-i interesează decât hrana. Este o acțiune prin care se modifica in mod clar comportamentul sălbatic al urșilor si nicidecum aceștia nu se comporta in mod natural. Este tot o gradina zoologica doar ca nu are gardurile la vedere.

Observatoarele sunt practic niște mici cabane in munti, cu un geam securizat, unidirectional, prin care nu se vede de dinafara, construite astfel incat animalele sa nu vada inauntru si sa nu auda eventualele zgomote facute de turisti. Doar ca simturile unui urs sunt de zeci de ori mai sensibile ca ale noastre si ei stiu ca oamenii sunt in locul acela. Mai stiu si ca gasesc mancare acolo! De aceea vin constant si isi fac micul spectacol in fata vizitatorilor. Tot un fel de dresaj dar mai…”uman”

Un observator de fauna adevărat nu iți garantează ca vei vedea vreun animal! Nu ai cum! Comportamentul animalelor in natura, chiar daca este oarecum previzibil nu este la modul “începând cu ora 8.00 ursii caută mâncare in poienița X“. Spațiul in care ei trăiesc este vast si pot trece 2 zile pana trec din nou pe acolo. Din păcate, fuga după profit, combinata cu un marketing “ne pasa de natura” aduce ursii la ora fixata in locul stabilit spre plăcerea oamenilor!