Meteora inseamna in greaca – In cerul de deasupra

Meteora. Spiritualitatea aproape de cer

De peste o mie de ani, spinii inalti de pioatra goala, infipti in umbra muntilor Pind din Grecia, adapostesc calugarii care cauta linistea si singuratatea pentru a contempla voia Domnului

La marginea muntilor Pind, in extremitatea vestica a campiei Tesaliei din inima nordului Greciei, 24 de stanci perpendiculare uriase se ridica de pe sol.  Pe acesti monoliti modelati de vant si ploaie in forme ciudate, rasuna incantatiile si rugaciunile unei comunitati religioase, pentru ca incepand din secolul IX mai multi calugari asceti au ales sa traiasca intr-un echilibru precar pe aceste culmi stravechi.

Stancile de la Meteora sunt alcatuite dintr-un amestec de gresie si conglomerat, fragmente de roca roase de apa si alipitede un ciment natural. Ele s-au format acum circa 60 de milioane de ani, ca fund stancos al unei mari care acoperea campia Tesalia de azi. O serie de miscari tectonice violente din zona au ridicat fundul marii, formand un podis inalt si producand numeroase linii de falie in stratul gros de gresie. Actiunea ulterioara a apei, a vantului, si a temperaturilor extreme asupra gresiei a lasat in urma imensi piloni de stanca, marcati de linii orizontale, care, sustin geologii, au fost taiate de apele  unei mari preistorice.

Istoricul grec Herodot a consemnat in secolul V. I.Cr ca localnicii credeau ca Tesalia a fost odinioara inundata de apa marii si inconjurata de tarmuri stancoase.Daca teoria este corecta, s-a produs probabil o inundatie la sfarsitul ultimei glaciatiuni, in jurul anului 8000 I.Cr. Dar Herodot nu a mentionat culmile stancoase ale Meteorei si ele nu au fost consemnate in scrierile nici unui alt scriitor grec antic.

Primii locuitori ai Meteorei au fost pustnici, care s-au adapostit de urgiile naturii in crevasele si fisurile din turnurile de stanca, multe dintre ele inaltandu-se  pana la 550 m  deasupra campiei. Inaltimea mare si  peretii netezi de stanca ajutau la  crearea unui mediu propice meditatiei neintrerupte. Initial, pustnicii duceau o viata solitara intalnindu-se doar duminicile si in zilele de sarbatoare pentru a se ruga intr-o capela de la poalele stancii denumita Dhoupiani.

Miscarile tectonice si eroziunea au creat monolitii uriasi de la Meteora. Unii, cu inaltimea mediede 300 m, sunt ca niste ace, altii seamana cu niste colti imensi, iar si mai multi au fost asemanati cu niste enorme stalagmite cenusii.

In ciuda spatiului limitat , intre secolele XIII si XVI s-au intemeiat mai multe manastiri la Meteora, fiecare incluzand una sau doua case in care se aflau chiliile calugarilor, un refectoriu, o biserica sau o capela si in unele cazuri o bliblioteca. In prezent, numai sase manastiri  mai sunt locuite de cativa calugari  si calugarite.  Varlaam, Marea Meteora, Sfantul Nicolae, si Sfanta Treime gazduiesc calugari, in timp ce la sf Stefan si Roussanou sunt comunitati de calugarite.

Din cauza fascinatiei stranii a geologiei Meteorei si atractiei spirituale a acestui loc, astazi nu mai este un centru religios. Pe masura ce Meteora devine tot mai mult o piesa de muzeu care atrage mii de turisti in fiecare an, tinerii calugari si tinerele calugarite nu mai doresc sa intre in aceste manastiri, iar cei batrani le evita, cautandu-si solitudinea in alte parti.

Guest post