Impresii din China

Cum vede China un european?

Nu am pus poze intentionat. Daca  vrei musai le gasesti aici.

Am avut ocazia sa vad si un oras cosmopolit cum e Shanghaiul unde e inghesuita populatia Romaniei (20 de milioane de locuitori), si un oras mai micut ( totusi un pic mai mare ca Bucurestiul ) Suzhou. Apoi  am avut norocul sa vad si ceva mult mai aproape de China adevarata. Orasul Changshu. Un oras cu “doar” aproape 1 milion de locuitori.

Primele si cele mai importante sfaturi!

• Primul sfat pe care vreau sa-l dau cuiva care isi doreste sa mearga in Shanghai este – nu te duce in august! Este infiorator de cald si de umed. Transpiri fara sa faci nimic si mergi pe strada din magazin in magazin cautand aerul conditionat. Bei cel putin 5 sticle de 0.5 de apa si nu ai nevoie de toaleta niciodata! Nu stiu cum este in celelalte anotimpuri dar este practic imposibil sa fie mai rau.
• Al doilea sfat important. Pregateste-te de un soc. Timpul, distantele, locurile, oamenii sunt altfel decat in batrana Europa. O sa va explic pe larg mai tarziu.

Calatoria spre China

Am ales ca escala Viena. Din motive de siguranta ( nu am vrut Istanbul si nici altceva din Orient ) si din motive de servicii. Austrian Airlines are servicii pe care alte companii nu le au. In fine. Drumul pana la Viena il stie toata lumea o ora si un pic iar de acolo pana in Shanghai faci 10/11 ore in functie de cat de grabiti sunt pilotii. Primesti mancare de doua ori, bauturi la discretie, ai tv in scaun cu filme, seriale, muzica dar totusi timpul trece greu si ideal e sa poti sa dormi.

Si ai ajuns in aeroport!

Am aterizat in Pudong si primul lucru care m-a surprins a fost marimea terminalului si mocheta de pe jos. Nu au gresie sau marmura sau ceva de genul. Mocheta este prezenta in fiecare colt al aeroportului. Nu prea am vazut asa ceva. Cum deja ai viza de China pe pasaport pe care aici te-am invatat cum sa o iei, in avion completezi un formular dat de stewarzi in care scrii unde stai si cat timp. Ajungi la ghiseu unde esti controlat, pozat cu o camera mica si ti se aplica o stampila ovala pe pasaport. Free to go! Nu te uita de wi-fi ca exista dar nu o sa ajunga si la tine…

Cum ajungi in oras de la aeroport?

Ai mai multe posibilitati. Fie cu trenul Maglev – 50 yuani o calatorie sau 70 dus/intors – 8 minute!, fie cu metroul linia 2 verde – 4 yuani calatoria dar faci vreo 45 de minute pana in centru, fie cu un bus. Asta nu stiu cat costa si nici nu pricep de ce l-ar lua cineva.

Ai ajuns in China!

Cand iesi din metrou sau cand cobori la capat la Maglev de unde poti lua metroul iei contact prima data cu realitatea! No more AC, no more indicatii pe pereti sau lucruri care sa te indrume. Scoti capul intr-o lume unde sunt o puzderie de chinezi ce circula grabiti pe langa tine si nici unul ( sau poate 1 dintr-o suta ) nu stie engleza. Literele sunt chinezesti, fireste ca nu pricepi nimic, cladirile sunt inalte si bulversante, intersectiile se traverseaza pe sus. Miroase dulce si este sufocant de cald, toata lumea claxoneaza si tipa unii la altii.  Nu, nu se cearta, asa vorbesc ei! Trec pe langa tine scutere, biciclete, oameni toti intr-un val urias. Stai in mijloc si te ocolesc dar practic te cuprind. Un oras grabit si mega aglomerat.

Culmea este ca in ciuda primei impresii, Shanghaiul este de fapt un oras extrem de simplu de inteles. Nu prea ai cum sa te ratacesti si il inveti in doua zile perfect.

Sunt 16 linii de metrou si in maxim o ora ajungi cu el in orice punct din oras iti doresti.

Shanghai insa nu este reprezentativ pentru China. Poate doar prin numarul imens de oameni care sunt in oras. Sunt atat de multi oameni incat ai senzatia ca este un miting perpetuu. Oriunde! La casa de bilete, la intrarea in metrou, in parc, pe strada, in magazine…oriunde este aglomerat! Si in Shanghai gasesti totusi oameni care vorbesc engleza sau europeni sau ma rog…nu chinezi, care te pot ajuta cu un sfat, o indrumare…ceva.

Impresii despre China si chinezi!

Este uimitor cat de mult construiesc! Cartiere intregi cu blocuri de 25-30 de etaje multe dintre ele practic nelocuite. Am vazut intr-un muzeu cum in 1985 spatiul era de 8/mp persoana iar acum este de 25! Triplu!Si nu doar blocuri. Autostrazi cu 3/4/7 benzi, poduri suspendate ce se intretaie cu linii de tren suspendate, autogari, gari, metrou. Orice se poate gandi omul. Si este atat de curat! In toate trei orasele in care am fost este bec! BEC! Politistii de pe strada rivalizeaza la numar doar cu cei de la curatenie.

Apoi este incredibil cat de multi sunt! Va imaginati ca seara pe una dintre strazi sunt cel putin 40/50 de politisti care dirijeaza pietonii! Si ca se circula ca pieton, ca si cei cu masina. Inainte pe un trotuar/inapoi pe un trotuar! Fara oameni care sa mearga pe contrasens. Iar prin mijlocul lor se strecoara si masini si autobuze si scutere si biciclete. Si se merge!

Toti oamenii astia se ating, se imping, discuta zgomotos, rad sau mai stiu eu ce si totul se transforma in zgomotul orasului. Claxoane, rasete, tipete, reclame strigate, scutere turate. Un infern citadin.

Cum sunt chinezii?

Cum am perceput eu marea galbena.

Saritori. Chiar daca habar nu au ce vrei si nu inteleg boaba din ce le ceri incearca sa te ajute cum pot ei.

Agitati. Parca tot timpul au intarziat undeva si se grabesc sa nu intarzie si mai mult.

Bagaciosi in fata. Ideea lor de coada este relativa si te poti trezi din a treia persoana din rand a saispea.

Zgomotosi. Tot timpul parca au ceva de impartit si vorbesc repede si tare si agitat ca si cum s-ar certa pe ceva important.

Claxonangii! Daca esti la valon sau pe scuter sau pe bicicleta sau pe orice forma de vehicul ce poseda claxon si nu claxonezi- nu existi! Claxoneaza din 15 in 15 secunde pentru orice. Toti! Si asta se transforma intr-un continuu claxon asurzitor.

Neprioritari – Am inventat un cuvant! Nu te amagi ca daca e verde la semafor pentru tine poti sa treci! Poti, dar treci pe barba ta! Doare la basca pe sofer ca e verde si tu ai prioritate. Fereste-te ca el trece!

Nesimtiti. Din punctul nostru de vedere, al europenilor. Pentru ei este firesc sa isi traga mucii in gat si sa-i arunce cu o flegma tintita sau sa ragaie sau sa mearga cu tricoul tras mult mai sus de buric. Cascatul in gura mare fara sa pui mana la gura aratandu-ti toate plombele e firesc la Bank of China in fata mea ca si client. Nici un deranj. Daca te urci in taxi poti avea surpriza sa fii dat jos pentru ca el are alta treaba.

Zgarciti. Nu te amagi ca poti scoate vreun deal bun din ce intentionezi sa cumperi. Reducerile sunt rare si mici.

Curiosi. Mai putin in Shanghai dar mult in celelalte orase. Mi s-au facut poze pe strada si daca opream pe cineva sa intreb ceva instant in jur se mai adunau cel putin 5. Discutau intre ei si ajungeau la o concluzie apoi incercau sa ma lamureasca pe mine.

Tehnologizati. Toata lumea are un smartphone si toata lumea e pe net! De la mic la mare!

Organizati. In clipa in care le intelegi sistemul, realizezi ca totul este mura in gura! Te poti duce dupa semne din punctul A in punctul B fara griji.

Grabiti. Toti se grabesc undeva. In metrou au trecut doi care imparteau pliante si practic alergau si le azvarleau in stanga si in dreapta. Parca imparteau manifeste. Erau pliante cu niste blocuri. Si pe strada se imping, se ating, trec unii in fata altora, masinile se inghesuie sa treaca. Si nu se supara nimeni.

Slabi. Am vazut rar chinezoaice sau chinezi grasi. Paote de lamancare, poate de la gene, de la viata de zi cu zi. Poate toate la un loc.

Cum e China?

    Nu stiu cum e in alta parte a Chinei. Fiind o tara uriasa cu vreo 85 de populatii conlocuitoare imi imaginez ca difera enorm de la zona la zona. Zona Shanghai, lasand faptul ca este chiar langa mare este si impanzita de ape. Rauri, lacuri,mlastini. In august, este cald si umed. E ca si cum ai sta intr-o spalatorie unde tocmai s-au intins rufe spalate cu apa fierbinte. Mirosul pe strada este greu si dulceag/acrisor.

    Exista smogul acela celebru dar uiti de el din cauza celorlalte. Treci bulversant de la aerul conditionat de oriunde ( nu exista loc inchis fara AC ) la caldura coplesitoare. Blocurile uriase din sticla stau alaturi de cladiri care aproape cad sau alaturi de blocuri ca Z-eturile din Ferentari. Insa acestea din urma sunt din ce in ce mai putine si lasa loc cartierelor moderne.

Cum construiesc?

    Se construieste in draci si se construieste la proportii uriase. Nu 2 blocuri cu 30 de etaje. 25 de blocuri cu 30 de etaje. Nu o autostrada.Trei autostrazi combinate cu linii de tren. Si parca totul e facut subdimensionat chiar daca scara este asa cum va spuneam uriasa. Sunt atat de multi incat ocupa instant fiecare bucatica pe care s-a construit ceva.

E safe?

    Este super safe! Nu va asteptati prea curand la un atentat intr-un oras mare din China. In afara de faptul ca iesi din evidenta imediat nefiind chinez, controalele la metrou/gari/aeroport sunt extrem de stricte. La TOATE statiile de orice exista detectoare ca la aeroport si oameni la ele. Pe strada exista o multime de politisti si acolo unde nu-i vezi sunt niste autobuze ce stationeaza, inchise cu un gardulet de plastic, cu geamuri fumurii dar cu luminile aprinse si cu o multime de camere de filmat pe ele.

Ahhh…si mai niste chestii!

Este incredibil de curat! Cei de la curatenie spala efectiv pe jos si aduna fiecare bucatica de hartie sau muc de tigare.

Sunt al naibi de ascultatori. Daca un politist zice “pe dincolo”nu maraie unul in front!

Muncesc ca niste apucati! Am vazut niste lucratori pe schele de bambus si m-am crucitcat de agili, rapizi si harnici pot fi.

Mananca mult! O portie de noodles e cam juma de oala de ciorba. O rad pe toata plus un bol de orez si niste ciuperci si un desert. Si tot nu sunt grasi…

Au un obicei ciudat! 90% dintre barbati poarta unghiile de la degetele mici si mari luuungi… Arata gretos!

Cam atat. La prima amintire. Cu bune, rele si placute. Stiu ca si unii dintre voi ati fost, Ce v-a ramas in minte?