Ati auzit de 11 Septembrie al Indiei?

Daca știm toți de cumplitele atentate din 11 septembrie 2001 din America, putini știm despre 26 noiembrie 2008 din India. 

Ar trebui înainte de a va spune ceva despre film sa va dau câteva informații despre context. Si ne ducem in anul 1858 când Imperiul Britanic a început stăpânirea în subcontinentul indian. Era un singur teritoriu apartinand si fiind guvernat de britanici. Pana in 1947 cand s-au retras si au decis sa imparta fosta colonie in doua state suverane pe baza religiei in principal. Dominionul Pakistan care ulterior, in urma unui razboi cu India in anul 1971  s-a divizat in Pakistan si Bangladesh si India. Intre India si Pakistan au fost tot timpul nu doar tensiuni ci și războaie asa cum va spuneam mai sus. Chiar in aceste zile tensiunea este maxima si sunt conflicte. Poate ați auzit în treacăt la TV. Ambele tari sunt mari. Ambele sunt puteri nucleare. India are un 1.3 miliarde de locuitori iar Pakistan are 200 de milioane. India este majoritar hindusa iar Pakistanul este islamic. Tot timpul cei din Pakistan au fost acuzați de terorism. Si în trecut și în prezent. Si de aici conflicte violente sau mocnite. Si de aici atentate teroriste…

Cam atat despre context.

Localizare.

Mumbay este fostul Bombay. Cel mai mare oraș din India. Vreo 20 de milioane de suflete. Este capitala comercială a Indiei și găzduiește importante instituții financiare cum ar fi Banca Indiei, are nenumărați afaceriști și turiști vestici in permanenta prezenți in oraș in hoteluri de 5* exclusiviste cum in Europa nu ne imaginam. Unde clientul este Dumnezeu…  Mumbay era locul ideal pentru acțiunea unor teroriști. Pentru ca teroarea lor sa aibă impact maxim. Si au fost în jur de 200 de victime în aceea zi nenorocita.

Bun. Gata. Ati înțeles timpurile și locul. Acum despre film…

Hotel Mumbai

Un grup de 10 teroriști ( presupuși a fi din Pakistan dar fără sa ni se spună clar acest lucru ) ataca orașul în diferite puncte. Filmul ne poarta în lumea atentatelor la gara, restaurant dar se concentrează pe acțiunea de la Hotel Taj Mahal. Unul dintre cele mai selecte și exclusiviste hoteluri din India este supus pentru ore întregi unui adevarat asediu. Random. Fara sens, angajați și turiști sunt uciși la întâmplare.

Filmul nu pune în discuție corectitudinea religiei decât într-o singura replica. ”Rugăciunile ne-au adus aici” Replica ce vine de la unul dintre personajele care chiar este credibil când o spune în rolul sau. Nu religia sau corectitudinea politica sunt țintele acestei povesti cu toate ca o putem interpreta și asa. O credința ce ucide este totodată una care salvează. Regizorul Anthony Maras are în CV filme asemănătoare dar aici reușește sa iți inducă atât sindromul Stockholm cât și complexul supraviețuitorului. Personajele și poveștile construite în jurul lor te înfurie, te înduioșează, te emoționează și probabil cel mai pregnant sentiment este de frustrare din cauza forțelor de ordine și a mediei ce ușurează misiunea teroriștilor. In realitate însa nu a fost chiar asa ( sorry…mi-a scăpat ).

Este un film brutal. Real. Daca încă nu ești convins/a de cruzimea celor care sunt spălați pe creier de ”tați spirituali” interesați, aici vei avea ocazia sa înțelegi cum și de ce timp de aproape 20 de ani lumea a fost sub asediul teroriștilor islamiști. Nimic nu justifica în cultura noastră asemenea fapte dar trebuie sa judecam din alt unghi. Maras ne prezintă prin repetiție acest lucru. Infideli, paradis, paradis, paradis…Allah e mare. Daca ți se repeta o viata acest lucru evident ca nu știi altceva. Acest lucru neinsemnand ca ei nu iubesc, nu au familii, părinti sau frați/surori la care țin. Doar ca…

Paranteza!

Nu pot sa mai scriu fără sa scriu despre locurile pe unde am fost și am simțit aceasta teroare. Reala. 100% REALA! Gara Atocha. Faleza din Nisa. Londra. Bruxelles. Paris. In toate aceste locuri am fost și am fost norocos ca nu am fost în momentul în care au murit oameni acolo. In fiecare loc am călcat exact pe unde s-a tras, pe unde a explodat o bomba sau a trecut un camion ucigaș. Acest fanatism este un coșmar al lumii de astăzi. Pentru ca nu lovește în luptători. In soldați, în războinici. Lovește random. Si indiferent de cine ești și în ce crezi poți muri pentru o cauza de care poate nici măcar nu ai auzit.

Da. In fine…Revenim. M-a impresionat filmul…

Va spuneam ca poveștile sunt multiple. De la cele ale teroriștilor sau turiștilor la cele ale angajaților, locuitorilor din Mumbai sau a rudelor celor prinși în atentat. Lasi, curajoși,loiali, fanatici sau inconștienți. Fiecare în parte spune ceva și sfârșitul fiecăruia vine într-un fel sau altul. Sunt câteva cadre ce te bulversează și te țin cu sufletul la gura. Personaje prezentate în bula lor devin diferite în criza. Ca în viata, oameni puternici financiar sunt slabi emoțional și în situații de criza depind de cei pe care-i controlează cu bani… Extrem de real. Putine filme profita de prezenta unui copil ca Mumbai Hotel. Putine filme folosesc un pantof pentru a crea un personaj. Si nu în multe filme realitatea este pusa pe ecran asa cum e în viata. Cruda. Asa cum este realitatea. Cu decizii greșite sau norocoase. Cu finaluri previzibile dar și cu unele neașteptate.

Hotel Mumbai este un film ce nu are parte de publicitatea pe care o merita! Intre 3 filme cu super eroi și nave spatiale și Hotel Mumbai il aleg pe cel din urma fără regret. Viata are povesti incredibile iar acest film va prezintă una dintre ele. Mergeți sa îl vedeți. Va garantez ca o sa va placa!