Asa ne vad ei!

Am multi prieteni straini…mai apropiati sau mai indepartati. Cu unii vorbesc de doua trei ori pe saptamana, cu altii doar de sarbatori cand ne salutam si ne uram oarece in functie de anotimp. De curand m-am intalnit in Bucuresti cu un german din Germania. Real ca “Herr”, nascut in Koln si locuitor actualmente intr-un satuc de munte din est undeva pe langa granita cu Slovenia, Slovacia…Cehia…habar nu am ca nu stiu exact! Are cred vreo 60 de ani. Profesor si pastor la un cult pe care nu am reusit sa-l pricep. Omul asta e o enciclopedie ambulanta. A vizitat “spe’ tari de pe toate continentele. In Romania a fost de vreo 5-6 ori prima data imediat dupa Revolutie cu niste TIR uri cu ajutoare. Ce naiba sa-i arati unui om care deja stie aproape tot?? Ne-am intalnit la Universitate ca sa fie punctul usor de recunoscut si l-am pescuit de la Inter. Nu! Nu era cazat acolo…a inceput sa rada cand l-am intrebat. Tipul asta a avut ocazia sa vorbeasca cu Soljenitin (stiti voi-rusul care a invins comunismul, Nobel pentru literatura, Arhipeleagul Gulag…alea alea) asa ca forma lui de adresare am acceptat-o ca atare. Nu o chestie superioara…ci una de batran intelept care se bucura ca are cui sa explice misterele universului. In fine… “unde sa te duc?””unde nu am fost” raspuns care m-a dat peste cap…ppffff…ce sa-i arat?Ar fi fost asa de usor altfel – in sus spre Romana apoi pe Victoriei in jos, centrul vechi – pac pac… OK! Hai sa vezi ce nu ai vazut si am luat-o pe langa Inter pe langa fosta ambasada SUA.  Si da-i si mergi la pas..eu incotosmanit el in sandale! (jur!) Il stiu din vorbe si din povesti dar nu mi-am inchipuit ca e atat de haios si de modern.

Foloseste un smartphone cu usurinta lui fi-mea  doar un pic mai slow ca viteza. Am tot vorbit cu cei din afara care ne vad…marginea lumii civilizate, atinsi firesc de barbaria ruseasca sau de inapoierea tehnica. Cum sa-i explici unei tipe din New York ca da…nu numai ca am mers cu metroul dar e functional de vreo 30-35 de ani in Bucuresti? Sau ca da…avem apa si curent in case. Treci peste stupefactie si tratezi cu umor! Ei bine…el era exact la polul opus! Venit din Ucraina in drum spre Slovenia unde urma sa predea un curs la nu stiu ce facultate m-a lasat cu gura cascata cand dupa ce le-am vazut pe cucoanele de pe trotuar de la Universitate (salvati cainii) m-a intrebat doar…”manifesteaza  pro sau contra”? Stia de pustiul ucis! Nu a spus decat “trebuie sa o rezolvati!Cumva…oricum dar trebuie sa rezolvati asta!” Aha! Bun sfat… Am trecut spre Icoanei si am descoperit pe colt ambasada muzeului de la Sighet. O vila micuta pe colt…free entrance. Omul v-am spus ca e enciclopedic dar asta l-a luat prin surprindere! Sunt vreo 4-5 camarute – un ambasador in Bucuresti al muzeului mare dar e suficient de sugestiv. I-am povestit de puscariile din comunism, de cum o generatie s-a stins in ele, de fenomenul Pitesti…ma credeti ca aproape…plangea…atat de trist… Mi-a spus ca “voi ati invins in razboi dar ati suferit mai mult decat daca ati fi fost invinsi!” Asta o spun cu mana pe inima nu am auzit-o de la nimeni! Apoi trecand pe langa Icoanei am ajuns la bisericuta aia mica anglicana care tocmai a facut 100 de ani. E greu sa te tii dupa el…e de o curiozitate bolnavicioasa. A intrat! Hei hei…nu nu nu e voie…aiurea! Deja vorbea inauntru cu un..nu stiu ce era…vorbea germana si engleza, nu pastor oricum. L-a invitat pentru a doua zi la aniversare si a zis ca vine dar “not for service”. Nu intra intr-o biserica unde se tine o slujba. Pe drum tot vorbeam despre noi, despre ei…despre unde a fost…Vietnam (oamenii cei mai primitori din lume), America ( oamenii cei mai ignoranti din lume), Ucraina (cele mai frumoase femei din lume!apoi in top trei noi si rusia) vis a vis de femeile de acolo mi-a zis ca sunt amestecul romancelor si rusoaicelor si ca d-aia sunt perfecte! (trebuie sa merg!!) despre faptul ca e impresionat de cat de mult ne am schimbat in bine, ca drumurile nu mai sunt atat de rele…ca Bucurestiul nu mai e atat de murdar.

        Am ajuns in centrul vechi si acolo cand a descoperit schimbarile m-am simtit si eu mandru! Pana mea! Numai in Praga. Roma, Berlin…Franta??(mai zi si tu vreo doua/trei tari)E locul care seamana cel mai mult acum cu ceea ce e in alte parti. L-am intrebat de ce naiba tot revine in Romania si razand mi-a explicat ca dupa tepele cu Tepes, cu castelul Bran, dupa Sighisoara care nu-i scapa niciunui  neamt, dupa Peles si Bucuresti ii place ca suntem vii! Ca simte ca suntem vii! Ma rog…perceptie de neamt…e atat de harsait de drumuri incat nu-l mai impresioneaza prea multe. Discutia in engleza si franceza de la targul anticarilor cu un nene din Constanta sau fetele care cica-i zambeau pe Lipscani nu l-au facut prea viu pe el dar bisericuta aia mica din spate de la muzeul de istorie l-a lasat fara aer. A facut o gramada de poze “pentru un prieten din Rusia” ( ma indoiesc) si a stat pe pietrele alea vechi cateva minute gandindu-se la ale lui. I-am dat pace…era in locul potrivit!

       Ne-am despartit dupa ce a vazut Hanul si pavajul de lemn. Biserica o stia ( e in toate ghidurile din Romania lasa-ma in pace). O sa mai vorbim probabil spre iarna cand o sa se retraga in muntii lui in satul ala unde cica 700 de euro sunt bugetul arhisuficient de trai. Si iar o sa primesc mail-uri de la el pretentioase cu “ai mai citit? mai inveti? sa nu pierzi nici o zi!”. Nu-l stiam in realitate dar s-a dovedit ca in felul lui rece ne judeca corect si cu drag ne-a acceptat si cu bune si cu rele. Nu mi-a dat niciodata observatii pretentioase, nu a facut-o nici acum dar am simtit tot timpul ca si inainte o sfatosenie superioara. “Stiu ca sunteti mai inceti…nu va asteptam…doar va ajutam sa nu ramaneti in urma de tot!” E cam cum trateaza lumea pe cineva cu un defect fizic. Nu vrea sa-l jigneasca, face tot posibilul sa-l ajute dar e constient ca nu poate face cat ar face cineva fara defectul respectiv. De la cineva ca el nu ar avea cum sa ma deranjeze asa ceva! Recunosc ca este un om de la care am numai de invatat dar poate… Poate ar trebui sa le schimbam perceptia ca noi nu putem…zic eu!