Tanger. Aventura de o zi.

Am fost turist in Tanger…

Ce aventura nebuna! O zi in Maroc, in Tanger, seamana cu o zi de dat cu schiurile pe versanti abrupti sau cu o zi de skate periculos. Adrenalina pura!

Am plecat din Spania, de pe coasta, cu un ferry. cu o excursie platita cu o agentie din Spania. 75 Euro cu tot. Transport si mancare plus program in oras. Apropos, pe ferry gasiti tigari superieftine. Gen 15 euro un carton de Winston. Nu stiu care e explicatia. Taxe free…habar nu am. Dupa vreo ora de plutit am ajuns In Tanger. Cald. Cald tare. Plus un port destul de modern. Se vede orasul din larg si realizezi ca nu e deloc mic. Dar deloc. Are 1 milon de locuitori si o suprafata mare.

DE PE VAS

Am nimerit duminica plus in plin Ramadan asa ca orasul parea parasit… Este o curatenie luna si cladirile pline de steaguri pentru ca trebuia sa vina regele Marocului in vizita in oras. Munceau la spatii verzi ca nebunii!

Ce m-a surprins inca de la inceput a fost numarul mare de Dacii din Tanger. Loganurile sunt folosite ca taxiuri dar exista si alte modele.

dacia

dacii

   Orasul a fost stapanit in timp de o gramada de tari. Este intr-un punct important, la stramtoarea Gibraltar, si tocmai de aceea a tot trecut din stapanire in stapanire. Astfel la conducere au fost englezi, francezi, spanioli, portughezi, belgieni…8 tari au condus orasul in istorie. Din acest motiv exista o diversitate incredibila a cartierelor. Orasul este impartit in 8 districte. Englez, belgian, spaniol, francez…iar partea noua, cea europeana, este total diferita de orasul vechi. Partea de sus, unde sunt ambasadele si casele celor bogati si Medina care este incurcata si exact cum vezi in imagini. Stradute inguste si intortocheate. Orasul vechi.

straduta

medina

Tangerul are ca limbi oficiale araba si franceza. Copii in scoala invata jumatate in araba si jumatate in franceza. Berberii sunt populatia traditionala a tarii dar nu si a Tangerului. Exista arabii, exista europenii dar si evrei vechi. Insa cei cu care o sa interactionezi sunt arabi musulmani. Nu exista sentimentul de pericol terorist, de bombe sau atentate ( Dumnezeule, nu-mi vine sa cred ca scriu asta la modul serios! ) dar exista aceea insistenta araba. O stii din Egipt, Tunisia sau Algeria. Negustoria aceea neplacuta pentru noi. Orice lucru de vanzare poate fi scazut la 50% din pret cu putina iscusinta. Nu da niciodata pretul cerut! Niciodata!

Am fost dusi ( v-am spus ca am fost turist ) intr-un loc unde erau cateva camile. 1 Euro – 2 minute pe camila. Trist! Se imbulzeau turistii. In timp ce eram imbiat sa cumpar fel de fel de maruntisuri originale. Nu m-am simtit ok deloc. Nu ca siguranta. Mi s-a parut trist sa vad camile batute cu batul pentru ca nu stateau sub un copil gras sau sub o domnisoara supraponderala… Turism de masa.

la camile

pe camila

In fine. Am coborat in cetate si in orasul vechi si lucrurile au revenit la Maroc. Adica la imaginea normala a unui oras arab. Stradute inguste, albe cu albastru, intortocheate, racoroase, pline de farmec si de mici ateliere unde se produc suveniruri. Bazarul firesc si arhiprezent este si aici. Orice iti poti inchipui ca vrei sa cumperi traditional. Daca ai intrat intr-un magazin…greu iesi fara sa cumperi. Se tin dupa tine pana reusesc sa te enerveze sau pana cedezi si cumperi.

Am mancat intr-un restaurant unde cica a filmat Di Caprio nu stiu ce film. Nu mi-a placut. Nimic. Nici mancarea nici servirea, Cus cus alaturi de niste pui, o supa de linte chioara si un biscuite scortos. Daca luai doi aproape ca iti dadea peste mana si ti-l lua inapoi. Plus cola. Cu cat luai mai multe sticle cu atat zambetul era mai larg. La 1.5 euro sticluta mi s-a parut destul de scumpa. Chiar si pentru restaurantul unde a filmat Di Caprio. No alchool – ca sa stiti! Cantau si niste muzicanti plictisiti care la final au lasat zambetul si au scos la inaintare chipiul de strans bani.

restaurant

Am mai vizitat un atelier de covoare – o chestie misto. Condus de femei.  Ne-au aratat vreo 50 de feluri de covoare intr-un spectacol de prezentare. Sunt buni al naibi in ce fac si tot asa un atelier de uleiuri – o farmacie-nu stiu cum sa-i spun. Uleiul de argan este specific marocan si se extrage dintr-un copac ce creste doar in Maroc. Se mandresc cu asta si il vand. Scump.

Am mai vazut un show cu un sarpe si cu un batranel ce il pupa. O chestie interesanta daca nu ar fi fost atat de evident de falsa. Nu nu. Sarpele era viu dar parea atat de obosit si toropit de caldura. Abia astepta probabil sa fie pus la loc in cutie.

sarpe

In rest…un oras arab. Curat in multe locuri, vechi, cu oameni saracuti dar mandri, negustori iscusiti si insistenti. Nu pot spune ca regret ca am fost dar salutul de final cu un singur deget al unui negustor ce nu reusise sa ne vanda nimic m-a facut sa zambesc. Nu sa fiu suparat. Eram turistii bogati, zgarciti, ce nu vor sa cheltuiasca bani.

Oamenii de pe strada insa, oamenii din ateliere, oamenii obisnuiti, mi-au placut mult. Nu cei care vroiau sa-mi vanda ceva. Ceilalti.

OAMENII DIN TANGER (1)

OAMENII DIN TANGER (2)

OAMENII DIN TANGER (3)

OAMENII DIN TANGER (5)

Nu spun ca nu merita. A fost o experienta. Nu spun ca nu e safe dar chiar si calator experimentat cum cred ca sunt, m-as gandi de doua ori daca sa ma duc singur. Daca ai cum, esti prin Spania, aproape de oras, cumpara o excursie de o zi, pregateste-te pentru o experienta deosebita si mergi sa vezi Tangerul. Daca nu…nu.

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Comments

comments

Lasă un răspuns