Nu pot trai fara tine…

Cum sa trăiesc fără tine?

   Povestea zilei de azi vine din Bakersfield, California. Doi americani ( nu ca ar conta ca erau americani ) au trăit împreuna 62 de ani și în aceeași zi la interval de 4 ( PATRU ) ore s-au stins. Ea prima și el imediat după.

    Vreau sa discutam un pic despre sufletul pereche, despre flacăra geamăna sau cum vreți voi sa-i spuneți celui/celei care va este alături. Ati văzut pe strada perechi ce se țin de mana? Ce se privesc și se înțeleg fără să-și vorbească? Cum au ajuns acolo? Ce drumuri le-au purtat pașii spre o asemenea viata mai ales pe vremurile astea când “dragostea tine trei ani“? Nu sunt minunați? Cum sa faci sa nu pierzi, ce nu știi poate, sa apreciezi la adevărata valoare?

    Azi, când suntem bombardați de știri despre divorțurile tuturor ( chiar ca toată lumea divorțează! ) ne mai închipuim ca putem trai și îmbătrâni alături de o persoana, de o singura persoana? Avem toți o relație, o căsnicie mai scurta sau mai lunga. Ce va amintiți de la început? Ce vedeți în viata voastră azi? Cum va vedeți fără el/ea? Credeți ca peste 10-15-20 de ani o sa fie tot alături de voi? Ce facem ca sa ajungem acolo? Ce contează? Cat contează? Nu am răspunsuri clare la aceste întrebări, nu sunt perfecta și nici nu încerc sa fiu…știu ca fără el mi-ar fi infinit mai rău. Si încerc zi de zi sa fiu mai buna, reușind rareori.

 Cat de mari sunt vorbele  “Nu pot trai fără tine!” sau “Pana când moartea ne va desparți“? Ei au trăit asta. Noi putem?