Impresii de la Festivalul George Enescu
Corespondenta de la Festivalul George Enescu
Sunt furioasa! Sunt furioasa tare! De ce? Pentru ca ieri m-a luat “valul realitatii cotidiene” si n-am ajuns! N-am ajuns la cel de al doilea concert al orchestrei Filarmonica de la Scala.! Ma simt ca si cum mi-as fi refuzat jumatate dintr-un cadou minunat! Dar, sa nu fiu nedreapta! Am ramas cu bucuria unui concert aparte, cu amintirea unei seri cat un festival !
Joi 14 septembrie 2017, Sala Mare a Palatului a devenit neincapatoare! De la primele randuri ale parterului, la ultimele loje nu se mai vedeau locuri libere, iar pe scari era deja un privilegiu sa te poti aseza.
Filarmonica de la Scalla, cu Riccardo Chailly la pupitru, Concertul pentru vioara si orchestra in Re major, op.35 al lui Piotr Ilici Ceaikovski, avandu-l ca solist pe David Garret T, Simfonia a XII—a in Re minor ”Anul 1917”, op.112 compusa de Dimitri Sostakovici au reunit, au incantat si au facut sa–si tina rasuflarea un auditoriu eterogen, atat in Sala Palatului cat si in Piata Festivalului “George Enescu” .
Fara a aveaa cces la statistici oficiale pot sa va spun ca bucurestenilor li s-au alaturat melomani italieni, germani, si de prin alte tari europene sau nu, adolescenti sau aflati la varsta senectutii, in putere sau sprijiniti de cei din jur, personalitati ale vietii culturale, musicale si chiar politicieni; studenti la Conservator si liceeni cu instrumentele muzicale in spate, astepand deschiderea usilor la pauza, dornici sa prinda macar o parte din aceasta “calatorie perfecta”. O atmosfera sobra, incarcata de apreciere si de bucuria traita la intalnirea cu inalta performanta si virtuozitatea.
Las criticii muzicali si redactorii de specialitate sa descrie structura Concertului pentru vioara si orchestra in Re major, op.35 compus de Piotr Ilici Ceaikovski,in 1878 una dintre cele mai cunoscute si mai dificile din punct de vedere ethnic concerte de vioara, alcatuit din trei parti:I. Allegro moderato (Re major),II Canzonetta: Andante (Sol minor)si III Finale: Allegro vivacissimo (Re major)si despre cele patru parti ale Simfoniei a XII a in re minor,a lui Dimitri Sostakovici, simfonie inspirata de Revolutia din Rusia anului 1917, patru parti cu nume sugestive: I Petrogradul revolutionar, II Razliv, III Aurora (crucisatorul ale carui salve de tun s-au auzit la inceputul revolutiei ruse din 1917) si IV Zorile umanie in mintetatii. Eu am ramas cu imagine lui David Garret dezlantuindu-si vioara la finalul celei de a treia parti a Concertuluilui Ceikovski si cu incantarea si admiratia pentru usurinta si naturaletea cu care filarmonica milaneza ne-a purtat prin cele doua compozitii evocand stari, sentimente si evenimente atat de diferite, de trecerile fascinante de la pasajele cu incarcatura lirica la cele pline de zbucium ale Simfoniei a XII a compusa de Dimitri Sostakovici.
Astazi 16.09.2017, ar trebui sa ne facem un alt cadou si sa ascultam in Sala Palatului sau in Piata Festivalului, incepand cu orele 19.30 Israel Philarmonic Orchestra, dirijata de Zubin Mehta, avand-o ca solista pe pianist Kathia Buniatishvili. In program: Robert Schumann – Concertul pentru pian si orchestra in la minor op. 54 (1904) si Richard Georg Strauss – Simfonia Domestica, op. 53 (1904) adica sa ne dam sansa unei alte “calatorii perfecte”.
Facebook Comments