O calatorie in sufletul unui copil

   Am fost plecat pentru un timp si destinatia principala a fost Uzbekistan. Inca nu vreau sa va spun prea multe despre ce am vazut acolo ci vreau sa va povestesc o intamplare care mi-a dovedit cat de frumosi sunt copii oriunde in lume. Uzbekistan m-a impresionat prin oamenii pe care i-am intalnit. Oameni minunati!

   Drumul nostru in Uzbekistan a inceput in Taskhent si apoi ne-a dus in Bukhara. Din Bukhara pe un drum ciudat si plin de gropi, prin desertul friguros am trecut prin Qarsi in drum spre Shahrisabz, locul de nastere al lui Amir Temur. Nu e nimic din ce ati vazut in batrana Europa. Acolo timpul are rostul lui… In fine.

 Vreau sa va povestesc despre popasul nostru la restaurantul…nu stiu cum se numeste… Stiu insa ca e in casa unor oameni. Am intrat pe o straduta laterala si am ajuns aici.

 E o mica afacere de familie si oamenii sunt atat de ospitalieri… Dar nici despre aceasta nu vreau sa va povestesc. Alta este intamplarea minunata!

   In timp ce grupul meu era la masa, am iesit afara cu aparatul de fotografiat la vanatoare de imagini. Doi pusti treceau pe strada si mi-au parut asa simpatici incat le-am facut semn sa stea un pic sa-i fotografiez. Curati si haiosi, s-au oprit din joaca lor si un pic jenati au stat. Fara urma de suparare ci doar putin mirati. Le-am facut o poza si scotocindu-ma prin buzunare am gasit doua bomboane pe care le-am impartit celor doi.

   A mai venit un pusti si am repetat faza. In 5 minute vestea s-a dus “e unu’ care iti da bomboane daca il lasi sa-ti faca o poza!” si strada s-a umplut de copii. Nu cereau! Nu erau obraznici, nu era nimic rau in atitudinea lor. Nici mila, nici jena, nici saracie…pur si simplu copilarie! Naivitatea dulce a unui copil, a celor care poftesc la dulciuri. Intre timp grupul meu iesise din restaurant si le povestisem inamplarea.

Zburau bomboanele catre ei si fericirea era la cote maxime. S-au mai facut inca un giga de poze…

   Ce m-a impresionat insa cel mai tare? Pustiul din prima poza, cel in blugi,a venit la mine, mi-a intins mana si mi-a dat ceva. Ceva din putinul lui. Un gest care mi-a rupt inima de drag si m-a facut sa vad ca nu viata e frumos ci lumea e frumos! Un gest al unui pusti, saracacios imbracat dar curat care din putinul lui mi-a daruit ceva. Un gest ce mi-a atins sufletul. Mi-a dat cinci nuci si mi-a zis “bonbon“…

   O clipa care mi-a facut viata perfecta. O clipa care mi-a facut calatoria perfecta.

   Mai am intamplari cu oameni din Uzbekistan dar asta e cea care mi-a ramas in suflet si care o sa defineasca intreaga mea calatorie acolo. Un copil sarac material dar imens de bogat sufleteste. Ma bucur enorm ca am trait asta.

Calatorie facuta cu ajutorul Dolores Travel, ghid minunat fiind Sardor ( Sasha ). 
Imagini realizate cu ajutorul F64 – Canon EOS 7D Kit EF-s 15-85mm f/3.5-5.6 IS USM