Merita sa mergi in Macedonia?

Macedonia este fermecătoare…

Ce poți face? Ce e de văzut?

   Prima impresie este înșelătoare însa. O tara muntoasa fără locuri interesante și…nici pe departe! O sa va descriu câteva dintre locuri ca sa vedeți ca merita sa mergeți acolo. Macedonia este la 13-14 ore de mers cu mașina și nu are ieșire la mare dar în schimb, are cel mai mare și mai adânc lac din Europa. Si compensează, credeți-mă! Ohrid este numele lacului, numele orașului și numele zonei. Si regiunea asta a Macedoniei iți oferă multe lucruri de văzut. De la mănăstiri la muzee, de la cetăți vechi la pietonala de shopping din oraș, de la parcul natural la orășelul cu statut special Vevchani cu cele 15 izvoare din munte sau la o plimbare cu vaporașul pe lac. Ai ce sa vezi! Ai ce sa faci, ai unde sa te plimbi!

    Ohrid-ul este un lac înconjurat de munți, o parte mare din el aflându-se in Macedonia și o parte în Albania. Apa este rece și atât de clara încât poți vedea pana la 10-12 metri adâncime. Exista plaje cu pietricele deci vara se poate  face baie. Cea mai buna experienta pentru a admira acest lucru, exceptie făcând plimbarea cu vaporasul din port ( cam 10 Euro/biletul) este Muzeul apei din Golful oaselor. In drum spre Manastirea Sfantului Naum, care este probabil cel mai vizitat loc din Macedonia, o oprire obligatorie este la Golful oaselor. Ce inseamna asta? Va rog sa va uitati la poze si apoi va povestesc…

[Best_Wordpress_Gallery id=”23″ gal_title=”golful oaselor”]

    Pentru 100 de dinari sau 30 pentru un copil poti vizita un sat restaurat din epoca de bronz.  Dateaza de prin 1200-1600 IH. V-am spus 60 dinari=1 Euro. Ce poti vedea? Cu ceva timp in urma cei din zona au descoperit in lac niste stalpi infipti in sol. La o adancime de 10-15 m. Multi si asezati in asa fel incat sa sustina o platforma. In urma cercetarilor au descoperit pe fundul lacului diverse obiecte din epoca bronzului si incet incet, arheologii au inteles despre ce era vorba. Un sat pe apa. Inconjurat de munti, plin de animale salbatice, nefiind chiar in varful lantului trofic, cei de atunci trebuiau sa gaseasca o solutie sa isi asigure siguranta. Au gasit o modalitate uimitoare…au construit un sat pe apa si un pod lega platforma de mal. Peste noapte acesta era ridicat si astfel erau absout siguri ca nici un pradator nu poate ajunge la ei. Pescari si vanatori erau in mijlocul resurselor avand acces si la apa dar si la vanatoare. Ingenios, este? Stalpii se vad si acum si chiar daca nu garantez ca sunt cei de atunci, sustin casele restaurate. Este o calatorie in trecut, in timpurile cand viata era simpla si ziua de maine era mult mai nesigura. Vizita dureaza vreo doua ore maxim daca vrei sa savurezi peisajul extraordinar. Merita oprirea!

    Urmatorul popas este Manastirea Sfantului Naum. Un loc de pelerinaj pentru cei religiosi, locul unde este inmarmantat Sfantul Naum. Nu este o manastire in genul celor din Moldova ci este un sptiu mare, pe malul lacului, avand ca centru biserica veche unde este mormantul Sfantului si inca vreo doua biserici, dintre care una cu o poveste foarte interesanta. Se spune ca inima Santului inca bate si ca daca pui urechea pe mormant si asculti cu atentie poti auzi bataile inimii sale. Este plin de pauni care se plimba liberi prin curte ( atentie la copii – paunii nu sunt prietenosi ), in spatele unei biserici mai noi exista un izvor cu apa potabila, ai restaurant unde poti manca relativ ieftin si de unde poti lua barca spre biserica despre care va spuneam ca are o poveste speciala. Se numeste Sfanta Maria, a fost daramata de mai multe ori si reconstruita de tot atatea ori, ajungi la ea doar cu barca cu vasle printr-o zona care este identica cu Delta Dunarii si este patrimoniu UNESCO si se spune ca femeile care nu pot face copii, dupa ce se roaga acolo raman insarcinate. Nu ratati plimbarea cu barca! Costa cam 250 dinari si dureaza maxim o ora. 

[Best_Wordpress_Gallery id=”24″ gal_title=”manastirea naum”]

    Am trait pe drumul de intoarcere o experienta grozava. Pe sosea, ne-a orpit un grup de copii, costumati, care pur si simplu in mijlocul soselei opreau masinile ( bine, nu va imaginati ca eram pe autostrada-era o sosea destul de mica ). Un obicei de acolo  – de Sfantul Lazarus – o zi din an, copii se costumeaza, opresc masinile, canta, daruiesc crengute verzi si primesc bani. Foarte tare!

Am coborat toti din autocar
Fata strangea banutii

   Un alt loc ce mi-a placut si are si o poveste este VEVCHANI – o comuna/orasel ce are un statut straniu. Ca si cum Chiajna ar fi independenta… Aun numere personalizate pentru autovehicule, o independenta relativa, sunt mandri si tin la traditii! In zona lor exista vreo 15-20 de izvoare ce de-a lungul timpului au fost captate si folosite de catre sateni in diferite forme. De la  moara la energie sau mai stiu eu ce…Se pare ca pe vremea fostei Iugoslavii, autoritatile au hotarat sa mute/refaca drumul acestor izvoare. Ganditi-va ca era pe vremea cand erau comunistii la putere ( chiar daca in Iugoslavia comunismul nu era ca cel din Romania sau Albania ). ei bine, cei de acolos-au revoltat si a existat un conflict puternic, ajungand pana la interventia armatei. Chiar daca lucrurile s-au calmat, izvoarele au ramas la locul lor si de atunci, Vevchani are un statut semiindependent emitand pasapoarte sau punand viza la intrare ( pentru turisti desigur…e doar o forma de publicitate, nefiind oficial nimic).  Acum se intra in Vevchani printr-o poarta uriasa ca la fermele americane, o poarta ce te anunta ca ai intrat pe teritoriul lor. Locul de unde izvoraste apae acum un parc si este amenajat atat de frumos incat nu-ti vine sa pleci. Ai bancute, locuri unde sa te odihnesti sau sa iei o gustare, e luminat superb si plimbarea este deosebita. Muntele, copacii, apa, lumina, faptul ca vezi efectiv cum izvoraste apa din pamant este o experienta! Se plateste intrarea in parc dar este ieftin. Vreo 30 de dinari parca. Oraselul isi pastreaza multe din casele vechi si o singura cladire este diferita – cea a unui localnic plecat in Olanda si revenit bogat acasa. A construit altfel decat vecinii si pentru asta a fost renegat oarecum. A plecat inapoi in strainatate…v-am spus ca tin enorm la traditii. Am vazut o moara de cereale veche inca functionala si un batran isi macina porumbul acolo. Moara comunitatii – iti faci treaba si nu platesti dar lasi un mic procent din ce ai macinat. Locuri superbe. Nu ratati. E la vreo 10 km de Ohrid.

[Best_Wordpress_Gallery id=”25″ gal_title=”vevchani”]

Despre orasul Ohrid si cetate, despre portul cu vaporase, despre ce poti vedea si face acolo data viitoare. Pana atunci te invit sa mai citesti aici despre Macedonia.

Multumiri   #fibula

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Comments

comments

Lasă un răspuns