One thought on “Jurnal de coronavirus – 2”

• 

  CalatoriaPerfectaPost author

  12 March 2020 at 20:07

  Permalink

  Asa a fost ieri!

  Jurnal de Coronavirus 1

  11 March 2020 CalatoriaPerfecta
  Jurnal de Coronavirus
  Am inceput destul de tarziu sa scriu de aceea inceputul e atat de tulbure si de general… Sunt atat de multe evenimente si se succed atat de repede incat e greu sa tii pasul. Am decis sa scriu zilnic cate putin. Seara. Ca sa pot face un rezumat. Si imi doresc sa adaugati si voi impresiile voastre. Daca sunteti in Italia, in Spania, Anglia sau America sau aiurea in lume…nici nu conteaza. Scrieti ce traiti. Ce simtiti, cum traiti in perioada asta. Aveti si casuta de facebook si cu email. Nimic nu va fi banat. Si maine discutam iar. Cred ca daca o sa avem o cronologie o sa putem intelege mai bine cum ne schimbam zilnic comportamentul si cum putem sa ne controlam. Nu e cel mai bun moment din viata noastra dar vom trece peste.
  Cu scuzele de rigoare pentru inadvertentele unui prim articol…sa pornim!
  Ianuarie 2020
  Am auzit de coronavirusul din Wuhan. Undeva departe, chinezii aia care mananca lilieci ( nici macar nu este adevarat ) drone, carantina. De fapt cel mai tare m-a afectat faptul ca scoala internationala unde Andreea a studiat – UWC Changshu – s-a inchis si a trimis toti elevii acasa. Si scoala asta e la sute de km de Wuhan. Nimeni nu baga in seama chestia asta prea tare decat ca subiect de calatorii.
  Se inchid cursele aeriene spre China. Nu ne afecteaza prea tare. Andreea e plecata de mult de acolo.
  Toata lumea isi face planuri pentru anul asta. Unde merge, cand merge. Viata e frumos!
  Februarie 2020
  Inceput de luna…
  A inceput sa scape prin lume epidemia. Hong Kong, Beijing…departe. Stiri de nivelul trei la jurnale. Mai mult pe facebook. Lumea e uimita de spitalele construite de chinezi in viteza.
  Mijloc de februarie…
  Un caz aici, un caz dincolo prin lumea larga. Era inevitabil. “E o gripa oarecare. 2% rata de mortalitate si mai ales la batrani” Europa incepe insa sa simta. Si America. Cateva cazuri. Totul sub control. Caterinca este la cote de neimaginat. Avem cazuri in tari unde sunt multi romani. Multi. Spania, Italia, Germania, Anglia. Si in America sunt dar prin statul Washington. Departe. Dar au inceput sa apara mici semne de panica. Din stirea trei a ajuns subiect principal la stiri.
  Italia pare afectata maxim. Zona de nord, zona de bogatasi plina de romani. 10-50-200… Nu au reusit sa gaseasca pacientul zero.
  Sfarsit de februarie…
  Au tot spus ca va ajunge in Romania. Cand a ajuns pe 25-26 febrarie a fost ca un “in sfarsit“. Era clar oricum ca nu vom scapa. Primul a fost in Gorj. Tanar. S-a vindecat in cateva zile. Probabil e acasa la el acum. Dar a inceput nebunia!
  Martie 2020
  Au fost luate masuri. Cursele aeriene cu Italia sunt oprite. Carantina pentru vreo 12.000 de oameni. Scoli inchise, sport fara spectatori, 1000 de oameni maxim adunati. Dar oamenii nu asculta si raspandesc boala. Unii nici nu stiu ca o au. Cateva zile a ramas asa. Un bolnav. Apoi 2, 3, 4 … 20…25
  9 martie 2020
  Sunt satul de sfaturile lor. sa ne spalam pe maini si sa evitam sa intram in contact cu bolnavi sau infectati. De unde stiu eu cine e infectat?? La televizor se spune tot timpul “fara panica” dar ai senzatia ca vine Apocalipsa dupa cum vorbesc. Si numarul creste… Pe strada insa e liniste.
  10 martie 2020
  Aproape toate tarile din Europa au bolnavi. 110 tari din lume! Italia e aproape la pamant. Peste 10.000 de cazuri si este inchisa. Cate 150-200 de decese pe zi. Romanii fug acasa cu masina personala sau microbuz/autobuz si o iau pe cai ocolitoare ca sa nu se vada ca vin din Italia. La vama la Nadlac, seara erau sute de masini care voiau sa intre si faceau scandal ca nu vor sa intre in carantina.
  Subiectul zilei a fost ‘militianul” care a mintit ca a fost plecat, acum e declarat bolnav si a intrat in contact cu o gramada de persoane.
  Pe seara am vazut, chiar langa noi, o salvare cu luminile aprinse si inauntru erau imbracati in combinezoanele alea de protectie. Brrrr…
  11 martie 2020
  37 de cazuri la ora 17.00. Cei mai multi in Bucuresti. S-a trecut la faza doi a crizei. Ne-au anuntat la ora 11.00. Mai putin de 100 de persoane adunate in spatii inchise. Program decalat de munca pentru a evita aglomeratia in transportul public, cine vine din zonele rosii e escortat acasa de politie sau jandarmi. Amenzi uriase daca minti sau pleci ba chiar dosare penale. Multi muncesc de acasa. Evenimente anulate, spectacole anulate, cursurile la facultati oprite. Raed Arafat e pe toate posturile TV. Orban si Johannis parca nici nu exista. Italia si Israel au suspendat zborurile. Se discuta de Franta. Vom vedea.
  Oamenii inca nu au intrat in panica. Se circula pe strada si nu sunt cozi la magazine. Totul e deschis in comparatie cu Italia unde totul e inchis. Am vazut insa cozi la bancomate…
  Turismul isi jeleste durerea. Hoteluri, agentii de turism, restaurante, baruri…spre zero clienti! Ba mai mult, vor banii inapoi pe ce au cumparat. Mi-e greu sa cred ca vor primi ceva. . Ne indreptam spre o criza? Oricum la televizor nu mai exista alt subiect. Nici pe facebook…
  Au inceput sa moara si in alte tari din Europa. Bulgaria, Irlanda…
  Cum traiti voi perioada asta

  Morosanu Teodor Marian
  11 martie. Deja folosesc de câteva zile cu frecvență gel antibacterian. Prin magazine si farmacii apar ocazional la vânzare pentru cateva ore cât ține stocul, măști de protecție și gelul de igienă.
  Parcă toți se panichează că vine virusul. Pe mine ma stresează anularea evenimentelor peste 1000 si 100 de persoane. Este necesar, dar pune in pericol un plan care a inceput de mai bine de un an. Nunta.
  Când unii sunt stresați că nu vor putea merge la biserică să se roage eu ma rog sa stea acasă.
  Sunt puțin egoist pentru ca nu doresc sa intre biserica aleasă de mine in carantină. Pana în mai mai este mult. Până atunci, facem și noi precum britanicii “we carry on”.

  Cristina Vernescu
  Dane eu ma simt ca in filme!!!! Serios…tot am impresia ca ma uit la un film si astept sa se termine. Sunt trista si totodata stupefiata de prostia si inconstienta unora care au mintit….care si au trimis copiii la scoala fiind suspecti de COVID19!!!!! Inca nu stiu ce simt in totalitate dar stiu ca imi este frica in primul rand pentru parinti si bunici!!!🤕🤕🤕😪😪

  Pati Coscai
  Oare de ce sunt cozi la farmacii si la banci? Astazi este prima oara cand am vazut

  Dana Lalici
  Oamenii se tem ca se vor inchide farmaciile si nu isi vor mai putea lua medicamentele de inima, de diabet. La banci nu am o explicatie…Oare se tem ca vor ramane cu ratele neplatite?

  Mada Colibasan
  Lumea este agitată. Am fost in Lidl sa cumpăr lapte, pâine, cereale, fructe si altele. O agitație de nedescris. Rafturi goale, golite. Cozi mari la case. Am fost la farmacie pentru a achizitiona niște medicamente pt tensiune. Am avut surpriza sa gasesc coada in afara farmaciei, eram poftiți unul cate unul. Oameni agitat, doamnele din farmacie la fel. Pana acum am gândit că este o perioadă, o situatie care va trece, însă ma ingrozesc toate informatiile pe care le aud la posturile TV. Numai despre asta se vorbeste. Un film urat, extrem de urat, care imi doresc sa se termine cât mai repede.

  Dana Lalici
  Cu o luna si ceva in urma zambeam neincrezatoare si credeam ca totul e un rau exagerat de media, care nu va ajunge la mine. De ceva zile incerc sa imi fac ordine in ce simt si nu reusesc. Azi am inteles ca asa mi-e dat, sa trec prin treaba asta impartita in doua.
  Mi-am petrecut ultimele doua saptamani ca intre doua bucati distincte de viata: una e jobul, unde fac parte dintr-un departament de IT de multinationala care incearca sa ajute cat mai multi din salariatii sai sa lucreze de acasa in aceasta perioada; a doua bucata este acasa, unde am un parinte grav bolnav, bolnav de una din bolile alea din care nu se scapa si se moare repede.

  Initial credeam ca tot ceea ce ni se spune sa facem la job sunt lucruri pe care cei din HR trebuie sa le bifeze si gata, noi le executam pentru bifa aia, dar s-a dovedit ca nu e asa. Zilnic se raporteaza progresele, zilnic apar la job masuri menite sa protejeze, atat cat se poate, cat mai multi oameni. De cand a venit vestea ca se inchid scolile e nebunie. Multi din colegii mei au copiii facuti tarziu, iar acum nu le mai traiesc parintii sa ii lase la ei in grija. Si nu au cu cine ii lasa. Ce sa aleaga, din ce alternative si pentru cat timp?

  In departamentul meu e o organizare de armata. Trebuie sa facem pe dracu in patru sa fim eficienti. Noi il facem nu in patru, ci in patruzeci. Ni se cere zilnic de sus sa facem lucruri, iar noi le facem nu pentru ca ni se cere de sus, ci pentru ca e momentul in care fiecare ora de munca a noastra poate face diferenta pentru cativa dintre ceialalti si ne pasa de ei, de toti, de fiecare. Si muncim pana cadem, apoi dormim si o luam de la capat in zori. Nu vreau sa ma laud, mai ales ca stiu ca sunt altii (medicii, de exemplu) care sunt si vor fi in perioada urmatoare in linia I, vor face intr-o zi mai mult decat noi, enorm de mult mai mult decat noi intr-o saptamana. Dar cumva simt ca pot sa ajut si eu ca un coleg, un om, sa poata sa fie macar putin mai ferit de amenintarea asta. Sa fie sau macar sa se simta putin mai in siguranta. Sunt recunoscatoare pentru ca pot face ceva. Ceva mai mult decat cumparaturi panicate, ceva mai mult decat sa ma spal pe maini. AM NEVOIE sa fac ceva mai mult decat sa ma spal pe maini.

  Acum doua zile am avut la spital cu mama evaluare medicala periodica, cea obisnuita in diagnosticul ei. Doctorita ne-a spus la final foarte clar ca trebuie sa avem grija, ca la diagnosticul ei, daca va fi infectata…va pleca. De tot. Iar eu ma simt acum neputincioasa. fizic, sunt puternica ca un taur, nu imi e frica pentru mine, dar daca iau boala asta si ii transmit si ei? Si eu ma fac bine si ea pleaca? Posibil sa nu mai avem decat cateva luni impreuna…si ma obisnuisem cu gandul asta, zau ca da, dar daca COVID19 ni le ia si pe astea? La dracu’, oare si cu asta va trebui sa ma obisnuiesc? Cred ca mai degraba de asta simt nevoia sa fac ceva. De asta sunt fericita la munca. TREBUIE sa pot face ceva macar pentru cei pe care imi sta in putere sa fac.
  Simt ca nu vreau sa mai ascult stiri. Nu vreau sa stiu cat de grav devine cu fiecare zi. Vreau doar sa merg la job si acolo gasesc cai sa pot trimite cat mai multi oameni sa lucreze de acasa cat mai repede, sa se izoleze preventiv, sa se protejeze cat de cat. Si dupa munca sa vin acasa si sa aflu ca mama e bine, ca a fost bine si azi. Ca nu tuseste. Ca o doare mai putin in piept dupa radioterapie. Ca nu a mai facut febra. Ca o mai am inca putin, ca am castigat ziua de azi si putina speranta inca pentru maine.

  Târnoveanu Constantin
  Anul stelar 2020, luna martie, ziua 1-1. (cunoscută drept și ziua întâi fără școală). Te-ai aștepta ca străzile să fie pustii, oamenii responsabili să-și țină odraslele prețioase în siguranță între cei patru pereți. Când colo… surpriză! Îi vezi peste tot! Prin oraș, prin parcuri, la cumpărături cu părinții. Carrefour-ul e plin până la refuz de clienți și copiii roiesc printre ei mai ceva ca albinuțele. Degeaba în stație urlă din 20 în 20 de minute anunțul prin care li se cere oamenilor să păstreze distanța de 1 metru față de cei de lângă. Singura distanță pe care o păstrează părinții este de cel puțin 30 de metri față de copii. Cei mai fricoși din fire apelează la aplicația de cumpărături online, asistenul personal care-ți face “piața” și-ți livrează comanda la domiciliu în maxim 90 de minute. Astăzi, însă, timpul de livrare a ajuns să fie și de 300 de minute. Sute de comenzi curg una după alta blocând sistemul, dar și dând peste cap angajații din magazin. Nimeni nu mai bagă marfă la raft, nimeni nu mai oferă consultanță, nimeni nu mai face absolut nimic decât comenzi. Clienții trebuie să-și primească produsele! O tanti mai țâfnoasă îl sună pe livrator și-i spune pe un ton poruncitor că vrea o pungă de mălai “de-ăla cu Laura Lavric pe el”. Livratorul râzând: ” Doamnă, eu cred că dumneavoastră vreți un mălai, orice mălai. Vă fac treaba mai ușoară, mai avem în magazin un singur palet cu mălai, de la o singură firmă”. Clienta învinsă, comanda cinci pungi (să fie).Un alt client trimite mesaj livratorului că vrea comanda adusă în maxim 60 de minute pentru că pleacă de acasă. Livratorul din nou râde. Timpul de livrare tocmai s-a triplat de la ultimele 25 de comenzi. Clientul acceptă să lase banii la un vecin și-l instruiește pe livrator să sune la interfon 25 dacă-și vrea banii pe comandă. Un altul informează că este în autoizolare și roagă din suflet să i se aducă berea rece, spirt și mult dezinfectant. S-a rezolvat cu berea. La ora 21:zero-zero aplicația de comenzi se închide. La ora 20:56 intră un val de 30 de comenzi. Livratorii și angajații fac ore suplimentare. Ce contează? Ei, clienții să fie fericiți. Sfârșit de zi. Rafturile magazinului arată ca după război. Nici măcar praful nu mai există. S-a luat tot! Șefii aleargă de colo-colo printre rafturi cu telefoanele în mână scanand etichete și trimițând comenzi către depozite. Mâine mai avem ce vinde, dar poimâine trebuie neapărat să primim marfă, că altfel intră lumea în panică.

  Lucian Dinu
  11 martie a fost prima zi pe care am simtit-o ca fiind dintr-un scenariu apocaliptic. Panica din ochii oamenilor, agitatia, nervozitatea, obsesia compulsiva de a cumpara si cumpara. Inconstienta si cinismul pentru senzational ne inconjoara, parca oamenii din jurul meu se transforma in vulpita si viorel. De obicei nu dorm noptile, nici de data asta nu am facut-o, doar ca ceva a fost diferit, am inchis televizorul si m-am gandit, m-am gandit la familie, prieteni, cunostinte, dusmani, oameni dragi din trecut si prezent. Daca pot sa ii ajut cu ceva sau sa le spun ceva ( ce mi-as dori sau ce ar trebui).

  12 martie Gand negru: avem mai multe persoane care au mintit de unde vin si ce fac, care au raspandit virusul. Avem un caz de incostienta sinistra chiar in Bucuresti. Dar oare nu vor exista instabili sau cinici care vor cauta sa o faca intentionat ? Setea de razbunare, ambitia prosteasca, ura, invidia si lista de motive reale sau aparente poate continua la nesfarsit, credeti ca i-ar face pe cativa sa imparta ce au ei cu oamenii pe care ii ,,apreciaza”?

  12 martie-2. Scolile au incetat activitatea pana pe 22 martie :)), unii profesori tot au fost chemati la scoala. Dar institutiile publice si-au sistat activitatea pana pe 31 martie (sigur in Bucuresti, nu stiu in toata tara). Iar Primarul general a recomandat inchiderea scolilor pana pe 21 aprilie. Ce ar trebui sa sa inteleaga lumea din toate astea ?

  12 martie-3 lumea se opreste. facturile, ratele la banca, notificarile de la anaf – vin in continuare. Oare cati oameni vor fi lasati acasa de angajatori fara niciun leu sau dupa caz prada leilor ?

  Pati Coscai
  Chiar ca sunt curioasa si eu. Cat de departe vor merge ca sa isi apere interesele

  Pati Coscai
  Inca o zi din filmul de groaza Coronavirus. Lumea pe strada speriata, metrorile goale, cozi la farmacii cu distanta de 2 m intre persoane. Cumparaturi alimente, provizii, banci aglomerate. Pana acum de azi dimineata se confirma doar 1 caz in plus din Bucuresti. Americanii iau masuri extreme si day vina pe Uniunea Europeana cu nu au luat din timp masuri extreme. Actorul Tom Ha ks si sotia pozitivi Coronavirus. Sa vedem ce urmeaza

  Razvan Stefan Coscai
  Nici nu știu cu ce sau de unde să încep.locuiesc in regiunea Lombardia,la vreo 25 de km de Bergamo, zona cea mai afectată din toată Italia,zona roșie,cea mai roșie. În fiecare zi auzi un buletin de razboi,acum două zile au murit 150 se persoane,ieri aproape 200,azi cine stie câți, chiar acum când vă scriu stau la mine in grădină și aud in depărtare o ambulanță,o fi un alt critic,că de ceva timp dacă ai febră,dureri musculare,stai foarte rău dar reușești să respiri autonom te lasă acasă.La spital ajung cazurile cele mai grave,cu insuficiență respiratorie,te bagă la terapie intensivă,unde nu mai sunt paturi,dacă se eliberează două locuri sunt alte cinci persoane care așteaptă,așa au început să facă triajul, ca pe front,cine e mai tânăr și mai in putere are prioritate in fata bătrânului de 70-80 de ani.din pacate asta e cruda realitate care nu o vedem la tv dar care ne-o povestesc prietenele care lucrează la spitalul din Bergamo, așa se explică numărul mare de morți.
  Aseară guvernul italian a dat un alt decret, au inchis tot ce se mai putea inchide,baruri,restaurante,firzerii,magazine,au rămas deschise farmacii,benzinării, supermarket-uri și cam atât, dacă ești prins că ieși din casă fără motiv riști amendă sau chiar închisoare dacă ești infectat.
  Străzile sunt pustii, toți purtăm mască și mănuși chirurgicale,umblăm cu dezinfectant-ul in buzunar,parcă suntem intr-un film thriller, pare ireal..
  Treaba cea mai nasoală e că am început să auzim de persoane infectate sau la terapie intensivă printre cercul nostru de cunoscuți,și asta te sperie al naibii de tare, dacă am luat și eu? și dacă dau și la familie? Se traieste cu frica de virus,chiar dacă spun cifrele că 80 %din infectati au simptome ușoare, dar dacă o să fac parte di ăia 10 % care ajung la spital,sau mai rău la terapie intensivă.
  Mda…cam asta e viața pe timpul lui Cov-19, și când mă gândesc că mâine o să trebuiască să merg la muncă la Milano,spre deosebire de alții eu nu am un salariu fix,guvernul nu mă ajută, nu am o plasă de siguranță.Sa sperăm că va fi bine, am să mă protejez cât pot de mult.
  Sănătate tuturor……

  Andreea Coscai
  12/03: E o stare de confuzie constanta. Asteptam raspunsuri de la directiune cu sufletul la gura si tot ce putem sa facem este sa speculam. Asta creeaza si mai multa neliniste. Studentii internationali sunt cei mai ingrijorati dar si studentii internationali care isi fac griji din cauza sistemului de sanatate din State.