Cand via plange de bucurie…

Via nu doar plange ci și simte cand e iubită!

        Vă spuneam că, pe principiul lui Caragiale “Ce căuta neamțu în Bulgaria” am fost să văd ce caută o franțuzoaică în Romania! Anne-Marie Rosenberg, propietara domeniului Clos des Colombes. Din Neptun o iei pe strada Trandafirilor si în 10 minute cu mașina ești acolo. E pe stanga cum te duci. Cramă, restaurant si trei camere denumite dupa tipul de vin produs, oferite in sistem B&B, adică pat și mic dejun.

   Acum sa vorbim “serios” despre domeniul de la porumbei cum s-ar spune. Incepem cu inceputul…Anul de gratie 2001! Se nimereste ca in Romania sa calatoreasca madame Anne Marie – degustator international de vinuri, nascuta in Franta, provincia Champagne ( asta-i locu’ unde s-a inventat sampania ), din familie de viticultori, mare iubiroare de licoare divina. Coboara de la munte spre mare cu autocarul ei si trece pe langa un domeniu  adica nu, trece pe langa un fost CAP care producea vin. Vie veche, stramba care-i striga pe geamul autocarului “ma doare”. Puteti crede faza asta? Daca va povesteste ea va asigur ca o sa credeti. Ma rog, ajunge la mare, se gandeste, ia un taxi ” hai inapoi la via care plange“. Ce vie?? Care? Unde? Habar nu am…pe drum…!! Trece prin spe mii de locuri si da de ea. Vreau sa o cumpar! Hai ma! 2001! Pe bune?? Nu ne vindem tara! CAP-urile foste comuniste sunt bunuri de nepretuit…pentru restul Mastercard! Chiar daca-s ruina! In fine ani de incercari si la final cumpara! Happy! In locul ala gaseste porumbei si-l denumeste “Clos des colombes”. Un fel de domeniu cu porumbei…

    Acum, inchipuie-ti ca dimineata cand te duci la munca, iti gasesti calculatorul, biroul…nu stiu…unde lucrezi tu si te apuci sa vorbesti cu ele “buna calculatorule!ce faci? cum a fost noaptea? vreun virus, vreun update ceva?” Nu merge nu? La ea merge, ba chiar cica asa trebuie! Dimineata  vorbeste cu vinul din butoaie, il asculta, povestesc…nebunii! Ma rog, sa continuam! Prin 2006, dupa chinuri, prapadeli, incercari si o gramada de probleme scoate prima productie! First time wine! Cred ca a fost tare mandra! Apoi restaurant, trei camere de care va spuneam si pana azi cand face vreo 15.000 de sticle/an cu vin de pe 3.5 hectare de vita de vie. Zisele ei!

   Cam asta ar fi in superrezumat povestea. Vreau sa va povestesc insa experienta noastra…

Cand se bea vinul sprit?Cand e prost!

   Ajungem la domeniile Clos Des Colombes usor morti de foame! Ce palaria lui nea Marin sa degusti vin cand ai stomacul lipit de sira spinarii? Te ia “apa” dupa doua feluri de vin instant…Coboram si dam de fluturi! Mmmm…levantica pe margine plina de fluturi. Mirosea divin! Stii cum e la ea in curte?Pentru ca e o ferma intr-un final dar pare o ferma din America de sud. Asa mi-am inchiupuit eu mereu o ferma in Chile sau in Argentina. Via undeva in spate, sezlonguri, bancute, o terasa, alei cu pietricele…liniste, pasari, fluturi! Nu iti imaginezi…mergi sa vezi! So…intram, ne intampina Anne Marie…

    Sa mergem sa vedem unde/ce/cum/cand vin! Inox, butoaie de stejar ( musai canadian ) o sala unde se petrece magia. O scara spre pivnita unde se pastreaza comorile viei. Din fiecare productie anuala pastreaza doua butoaie ce ajung sa fie vinul super premium. Cum il alege? V-am spus…vorbeste cu el, il gusta, il asculta, il urmareste…Jos in beci e…visul oricarui muritor de rand. Siruri de sticle, siruri de butoaie, sticle vechi..rai!

    Deci…cum se procedeaza? Nu, nu degustarea…ajungem si acolo! Vinul, cum se face vinul. Cica toata lumea se pricepe la facut vin! Cu toate ca e greu sa-l faci pentru ca “din struguri prosti e usor sa faci vin prost, din struguri buni poate usor sa-ti iasa vin prost dar e foarte greu sa faci vin bun din struguri buni!” . Cica via plange…Credeti? Dupa ce e culeasa apare o bobita ca o lacrima! Daca ar stii ce bucurii aduce vinul ei oamenilor, poate ar fi o lacrima de bucurie. Sau poate asta este… Trebuie sa urmaresti fiecare parte din viata ciorchinelui, sa-l protejezi, sa-l hranesti cu soare si bucurii! Apoi sa urmaresti cum e cules, stors ( pentru faza asta cu stoarcerea, ea a facut dupa o imagine dintr-un album de la sfarsitul secolului XIX, un utilaj de lemn ) cum sta in butoi, cum…numai stiu. Faze de pasionati! Nu o reteta anume ci inspiratie! Descris mai simplu? Rabdare si pasiune!

Degustarea!

   Ne strangem pe terasa si o domnisoara incepe sa vina cu niste mini tortillia. La fiecare vin ne aducea cate trei feluri de mancaruri, trebuia sa bem fara sa mancam, apoi sa mancam si sa bem iar. Mai…gustul chiar se schimba dupa fiecare imbucatura! Nu va asteptati sa va povestesc de vinuri ca nu-s atat de priceput.Terra rossa si Terra alba, seci si buuuuneeee…

     La fiecare vin, alt fel de mancare, la fiecare vin alta poveste, la fiece pahar intrebari si raspunsuri savuroase! “Cand se bea vinul cu apa minerala sau sifon? Cand e prost!” Dupa ce am gustat si rasgustat fiece vin, am mancat la sfarsit inghetata de lavanda din curte! Stiti cum e? Nu va spun…trebuie sa mergeti acolo!! Va jur ca o sa-mi multumiti!

   Ca final…99% din turisti si din cumparatori sunt romani! Ambasadorul Frantei a fost in vizita la Clos des Colombes si a ramas uimit. Rabdarea, pasiunea…via, vinul, mancarea si o frantuzoaica raraita! Asta a fost una dintre cele mai frumoase zile din calatoriile mele! Mergeti si voi!