Turista in tara mea.

V-am povestit ca am fost prezenta la Targul National de Turism Rural in articolul trecut.

Pe toata perioada targului am fost cazati la Pensiunea Poiana Verde. Aceasta dispune de 18 camere cu TV și baie proprie care strălucesc de curățenie, apă caldă, încălzire centrală, saună, parcare, echitație, păstrăvărie, moară de măcinat pe apă, terasă acoperită, loc de joacă pentru copii, salon pentru servit masa, internet, room service, șemineu, sală de conferințe (video proiector, flipchart etc.), și nu în ultimul rând, nelipsita țuică și afinată din partea casei. Pensiunea  ofera cele mai delicioase meniuri, având la dispoziție o bucătărie profesională , modernă, cu dotări complete: friteuză, grătar cu rocă vulcanică, cuptoare și aragazuri profesionale. Pâinea de casă, coaptă pe vatra cuptorului din curte vine în intâmpinarea oaspeților loc unde poti respira aer curat, deschizi fereastra si vezi un peisaj magnific, dupa cum vedeti si in poze.

In prima zi a targului am fost sa vizitam Dambul lui Gaf. Aici este dealul unde tinerii din Horea isi aduceau cuceririle pentru momente de dragoste pasionala. Am fost sa vedem tabăra de sculptura care a debutat în 24 august şi se desfăşoară până în 4 septembrie, perioadă în care participanţii sunt provocaţi să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea pentru a realiza sculpturi unice dedicate iubirii. Tema taberei este „Eros”, iar toate sculpturile vor trebui să păstreze central tema iubirii fiind realizate din blocuri foarte mari de piatră. Tabăra se desfăşoară pe Dâmbul lui Gâf, în comuna Horea din Munţii Apuseni.   ”Tabăra Naţională de Sculptură în Piatră ” , este organizată în premieră în acest an şi reuneşte artişti din întreaga ţară. Tema sculpturilor este „Eros”, astfel că  iubirea este sentimentul care va stârni imaginaţia artiştilor. Aşteptăm cu real interes finalizarea lucrărilor pentru că acestea vor intra în proprietatea organizatorilor şi vor mobila un parc de artă ce va fi amenajat pe Dâmbul lui Gâf, în comuna Horea. O initiativa buna care speram sa atraga mai multi turisti in zona, cand am fost in sat am intrebat localnicii despre legenda si mi-au spus ca este adevarat si ca se bucura ca se va face un parc acolo.

Ce am vizitat?

As  vrea sa va povestesc cate ceva despre obiectivele pe care le-am vizitat cand am venit din Bucuresti.

Prima data am mers la Balea Lac. Am mai fost in urma cu 2 ani si nu ma gandeam ca o sa ajung asa curand dar m-am bucurat ca am putut vedea acest loc superb din nou. Am prins de aceasta data o vreme calda frumoasa si cel mai frumos a fost faptul ca in varf de deal cineva aranjase o cerere in casatorie. Erau baloane cu inimioare rosii peste tot si un aranjament frumos cu pozele lor si in mijloc cutiuta cu inelul care astepta cuminte sa vina viitoarea stapana. A fost un moment magic unde s a plans, s a aplaudat, o incarcatura de emotii magica. Ma bucur ca am avut ocazia sa iau parte la un moment asa frumos.

De aici am plecat spre palatul Brukenthal unde am vizitat muzeul  care detine picturi , piese rare de mobilier si podoabele pe care le purtau fetele cand se maritau. Acestea erau facute din argint si imbracate in aur si   costau cat doua perechi de boi. Va imaginati? Puteti vizita muzeul in fiecare zi intre orele 10.00 si 18.00 pretul fiind de 10 ron pentru adulti si 5 ron pentru copii. Am fost si am vizitat si expozitia de haine sasesti si medievala unde am avut o sesiune foto, ne am putut alege sa ne imbracam cu hainele de acolo si am facut niste poze minunate, am pozat ca  domnite si cavaleri.  Am fost sa vedem gradina palatului cu frumoasa fantana si am savurat bucate minunate la terasa amenajata in Gradina Olandeza din fata Orangeriei. Am inteles ca aici se tin nunti la cort cu peste 450 de persoane si evenimente private, chiar este un loc superb pentru a petrece alaturi de oamenii dragi, momente unice. Puteti sa inchiriati de asemenea si sala festiva de 120 de locuri. Pentru cazare exista 14 camere duble si 4 apartamente.

Calatoria noastra a continuat cu vizitarea Abatiei Cisterciana din Carta, un loc special, parca desprins din rai. Manastirea a fost construita in stil gotic  a fost intemeiata in 1200-1206 de calugarii cistercieni. Ordinul a fost infiintat de abatele Robert de Molesme in 1098 in Burgundia In Franta. Încă de la jumătatea secolului 13, Abația a fondat localitățile Cârța (pe malul Oltului) și Apoș (pe Valea Hârtibaciului), aducând sași în ambele sate. Apoi, pe la 1300, Abația a adus coloniști germani și în alte localități din zonă: Meșendorf, Cloașterf sau Feldioara. Drept urmare, Abația Cisterciană era, pe la 1400, posesoarea a 10 sate. Călugării cistercieni au adus la Abație viță de vie din Burgundia – aparent, din cauza regulilor restrictive de alimentație, își completau puterile prin consum (moderat) de vin. De asemenea, călugării călătoreau din când în când la Pontigny și la Cîteaux, pentru a menține o legătură permanentă cu abația de care aparțineau și pentru a primi tot felul de sarcini. O legendă spune că, pentru apărare, călugării au construit un sistem de grote și un tunel care mergea până la apele Oltului, ca să poată fugi în caz de atac.

A fost o vizita placuta unde am invatat lucruri noi despre acest loc minunat care este foarte ingrijit , are o gradina cu trandafiri superbi. Am inteles ca in fosta casa a invatatorului, au fost amenajate un mic muzeu si un info kiosk. Aici puteti servi carnati, branza, pastrav afumat sau sa beti o gura de afinata.

La o mica distanta de aici am fost sa vizitam Pastravaria Albota, unde am fost invitati de patronul, domnul Muller sa innoptam. Rar vezi un loc asa de frumos, pe care il recomand din tot sufletul turistilor, mai ales celor care le place pestele binenteles. Pensiunea oferă facilități pentru practicarea de sporturi precum echitație, ciclism, pescuit și tir cu arcul. De asemenea, la proprietate sunt disponibile o saună, o piscină sezonieră, facilități de tenis de masă, terenuri de sport și ATV-uri. Camerele în stil rustic au baie privată, un TV cu canale prin satelit, WiFi gratuit şi vedere la zona montană Căldarea Arpăşelului. Restaurantul proprietății serveşte produse proaspete şi specialităţi regionale. Oaspeții pot desfășura la complex numeroase activităţi, iar la cerere se pot organiza excursii cu bicicleta prin Munţii Făgăraş, seri de karaoke şi un foc de tabără. Complexul are de asemenea animale de fermă, un loc de joacă pentru copii, facilități de tenis de masă, o sală de sport, o saună, o cadă cu hidromasaj și o mică piscină în aer liber. Am mancat icre de pastrav gustoase, pastrav , specialitatea casei ,un gulas exceptional si am terminat cu o portie de papanasi cu dulceata de afine. Cele mai bune icre preparate le-am mancat aici! Erau foarte gustoase si aveau bobite de icre de pastrav care ti se topeau in gura. Una peste alta imi doresc sa revin aici in viitorul apropiat ca sa stau mai mult sa ma pot bucura de acest loc.

De aici am continuat calatoria la cetatea din Alba Iulia unde nu mai fusesem pana atunci si am prins si schimbarea de garda. Uniformele purtate de soldaţii din Garda Cetăţii diferă în funcţie de sezon şi sunt uniforme militare austriece de la jumătatea secolului al XVIII, specifice pentru fiecare categorie de soldaţi: cavalerie, artilerişti, infanterişti, comandanţi, toboşari, etc. Fiecare corp al Gărzii are un comandant şi un drapel propriu. După spectacolul Gărzii, puteţi să admiraţi fortificaţiile din zonă sau chiar să urmaţi Traseul celor Trei Fortificaţii, unde veţi vedea Poarta Monetăriei Principatului Transilvaniei, Poarta de Sud a Castrului Roman, Tabăra Militară, Platforma de artilerie şi locul de belvedere. Trebuie să plătiţi însă un bilet, care va costă 10 lei. Pentru un bilet de 20 de lei aveţi acces şi la bastionul Saşilor şi Sala Armelor din incintă. Trebuie să ţineţi cont însă că acestea sunt închise în fiecare luni)

Dupa ce am mancat o placinta pe lespede si am baut un pahar de soc am plecat mai departe spre Casa Domeniile Vinului din Ciumbrud.

Vinurile de aici sunt vii, trăiesc prin aromele deosebite pe care le dăruiesc, fiecare având o personalitate distinctă, bine conturată, uşor de recunoscut. Am participat la o degustare interesanta si alaturi de povesti despre istoria vinului in zona am si gustat din licoarea galbena. Vinurile de aici au nenumarate premii obtinute in diverse concursuri si chiar daca nu sunt o cunoscatoare am apreciat parfumul sau. La prezentare ni s a spus ca cine vine la ei si gusta din vin pleaca boier de acolo , mi a placut foarte mult lucrul asta si m am gandit cati boieri au plecat de acolo de a lungul timpului.

Rimetea

Ne am continuat drumul ajungand in satul Rimetea. Pentru cine nu a ajuns inca pe aici va spun ca este un loc  din judetul Alba care este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din Romania. Istorie, arhitectura rurala si peisaje mirifice se regasesc din abundenta in aceasta micuta localitate de la poalele Muntilor Trascau.

De altfel, pana prin 1960, satului i se spunea Trascau, iar ulterior a fost botezat cu numele de Torocko. Numărul celor care vizitează locul creşte de la un an la altul, dar cei mai mulţi, 75% dintre turişti, sunt străini, care vin să descopere locuri sălbatice, de o frumuseţe rară, din ţara noastră.

Cand ajungeti la Rimetea puteti vizita muzeul etnografic, care anual e vizitat de 12.000-14.000 de turişti. Muzeul a fost deschis în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj și ai Universității din Cluj.
Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă – mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului.
Exponatele reflectă vechile ocupaţii ale locuitorilor din această localitate, precum şi portul tradiţional.  A fost o vizita interesanta unde am putut admira la racoare aceste obiecte deosebite.

Urmatoarea oprire a fost la Manastirea Lepsa, o manastire unica pe un domeniu impresionant unde ne au intampinat calugarii. Am citit in curtea manastirii ca Mănăstirea Lepșa a fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului ridica un schit si ca nu se cunoștea viața călugărilor care au trăit aici, din anul înființării și până în 1929 ca nu există documente care să ne spună câți monahi au fost aici și cum a curs viața lor în inima munților. Se crede însă că la Mănăstirea Lepșa ar fi funcționat un centru de îngrijire a bolnavilor. Anul 1929 a reprezentat o mare cumpănă pentru frații din mănăstire. Un incendiu devastator a izbucnit aici. Biserica și celelalte construcții au fost distruse. Toate sfintele icoane au pierit în mijlocul flăcărilor, cu excepția uneia. Icoana Sfântului Nicolae, pictată în secolul al XVII-lea, se afla în chilia starețului când nenorocirea a lovit obștea și, ca prin miracol, a scăpat nevătămată.