Orasul subteran Saratli

Zona Cappadocia este renumită pentru experiența unică oferită de zborul cu balonul cu aer cald și panoramele pitorești ale cerului dimineții, presărat cu baloane colorate, deasupra stâncilor sculptate de milioane de ani. În afara caselor, restaurantelor și unităților de cazare săpate în stâncă, Cappadocia găzduiește și orașe subterane vechi de peste 2500 de ani. Acestea sunt unice în lume datorită formațiunilor geologice care au permis sculptarea lor relativ ușoară de către locuitorii antici ai regiunii.

Orasul subteran Saratli este deschis pentru turiști si aproximativ jumătate din el poate fi vizitat. Este unul dintre cele mai mari orașe subterane excavate în Cappadocia, cu o adâncime de aproximativ 85 de metri și se crede că putea adăposti până la 5.000 de persoane, împreună cu animale domestice și provizii de alimente. Este un labirint subteran ce cuprinde pasaje înguste, spații de locuit, sisteme de ventilare, fântâni, bucătării, săli de studiu, băi, locuri de rugăciune și spații pentru producerea vinului sau extragerea cuprului. Nu intr-un sens modern insa ci ingropate adanc in orasul subteran.

Fiecare nivel poate fi blocat din interior cu o piatră rotundă care cântărește aproximativ 500 de kilograme. Tunelurile de legătură între etaje sunt înguste și joase, astfel încât invadatorii ar fi fost obligați să se alinieze unul câte unul, fiind expuși în mod deosebit. Tunelurile sunt înguste, cu pereții înnegriți de la torțele care au ars de-a lungul secolelor, iar senzația de claustrofobie apare rapid. Constructorii au fost ingenioși: culoarele sunt intenționat înguste, iar vizitatorii sunt obligați să meargă aplecați și într-un șir indian, o poziție evident incomodă pentru intrusi. Bolovani masivi de o jumătate de tonă blochează intrările la fiecare dintre cele 8 nivele și nu pot fi mutați decât din interior. Găurile mici, perfect rotunde, în aceste „uși” masive le permiteau locuitorilor să tragă săgeți în invadatori, menținând în același timp securitatea zonei.

Fiecare etaj al orașului era proiectat pentru utilizări specifice. Animalele erau ținute în grajduri cât mai aproape de suprafață pentru a reduce mirosurile și gazele toxice, dar și pentru a furniza un strat călduros de „izolație vie” în lunile reci. Etajele inferioare ale orașului conțineau locuințe, pivnițe, școli și spații de întâlnire. Mai mult de 50 de puțuri de ventilație, care asigurau un curent natural de aer între numeroasele locuințe și culoare, erau distribuite în întregul oraș pentru a evita un atac fatal asupra surselor de aerisire. De asemenea puțul de apă avea peste 40 de metri adâncime și putea fi izolat cu ușurință de sub pământul locuitorilor orașului.

Unii arheologi presupun că cea mai veche parte a complexului ar putea fi fost săpată în jurul anului 2000 î.Hr. de către hitiți, care dominau regiunea la acea vreme, sau de frigieni, în jurul anului 700 î.Hr. În perioadele de pace, locuitorii din această regiune trăiau și cultivau la suprafață, dar când erau amenințați de invadatori, se retrăgeau în locuințele lor subterane pentru a trăi în siguranță până la șase luni, conectate cu alte orașe subterane prin tuneluri lungi. Se presupune că cele peste 200 de orașe subterane mai mici descoperite în regiune ar putea fi conectate cu marele oraș, formând o rețea subterană masivă.

Saratlıi nu este singurul oraș subteran din Cappadocia dar este unul dintre cele ce se pot  vizita in Podișul Anatoliei in cadrul circuitului organizat de catre Karpaten Turism in Turcia.