Odaiba, de la fortăreață militară la plajă în mijlocul Tokyo-ului

Odaiba, insula artificială din Tokyo care a fost cândva o fortăreață

Când te gândești la Tokyo, probabil că nu te gândești la plajă.

Te gândești la zgârie-nori, trenuri care merg la secundă, oameni care se grăbesc prin Shibuya, temple, reclame luminoase și, eventual, la celebrul Mount Fuji. Dar Tokyo are și o plajă, iar ea se află tocmai în Odaiba, zona construită pe insule artificiale în Golful Tokyo. Am ajuns aici într-un mod care mi s-a părut foarte potrivit pentru orașul acesta: cu Yurikamome, trenul automat care pleacă din zona Shimbashi și traversează Rainbow Bridge spre Odaiba. Pe măsură ce trenul înaintează peste golf, Tokyo-ul pe care îl știam începe să rămână în urmă.

Și abia când ajungi aici îți dai seama că Odaiba are o poveste mult mai veche decât clădirile moderne, mall-urile și plaja pe care o vezi astăzi.

Odaiba nu este un cartier vechi al Tokyo-ului

Odaiba pare, la prima vedere, unul dintre acele cartiere moderne construite pentru viitor. Clădiri mari, spații comerciale, drumuri largi, promenadă, apă în jur și Rainbow Bridge care domină peisajul. Totul este destul de diferit de Tokyo-ul pe care îl găsești în Asakusa sau în zona Palatului Imperial. Și există un motiv foarte simplu.

Odaiba este, în mare parte, o zonă construită artificial. Dar povestea ei începe cu mult înainte de mall-uri, trenuri automate și turiști.

Când Odaiba era o fortăreață

În 1853, navele americane conduse de comodorul Matthew Perry au intrat în Golful Edo. Japonia se afla atunci sub conducerea shogunatului Tokugawa și avea o politică foarte restrictivă față de străini. Apariția navelor americane a fost percepută ca o amenințare serioasă. Răspunsul a fost construirea unor fortificații în golful care proteja orașul Edo.

De aici vine și numele Odaiba. Cuvântul daiba se referă la o baterie de artilerie, iar aceste mici insule artificiale aveau exact acest rol: să apere orașul de navele care ar fi încercat să se apropie. Au fost planificate mai multe astfel de fortificații, însă doar o parte au fost finalizate. Una dintre ele poate fi văzută și astăzi.

Este greu să-ți imaginezi asta când stai pe promenadă și privești Rainbow Bridge, dar terenul pe care te afli a avut cândva o cu totul altă destinație. Nu era loc de plimbare. Era apărare militară.

De la fortăreață la cartier futurist

După dispariția shogunatului și modernizarea Japoniei, fortificațiile și-au pierdut importanța militară. Pentru o perioadă lungă, zona nu a avut nimic din aspectul pe care îl vedem astăzi.

Transformarea adevărată a venit mult mai târziu, în special în anii ’80 și ’90, când Tokyo a început să privească spre zona golfului ca spre un nou spațiu pentru dezvoltare. Planurile erau foarte ambițioase. Odaiba urma să devină un nou centru urban, cu birouri, locuințe, magazine și spații de agrement. Numai că Japonia a intrat în criza economică de la începutul anilor ’90, iar o parte dintre planurile inițiale au fost abandonate sau reduse.

Odaiba nu a devenit exact orașul futurist imaginat în proiectele de atunci. Dar a devenit ceva poate mai interesant. Un cartier complet diferit de restul Tokyo-ului.

Rainbow Bridge și trenul fără mecanic

Una dintre imaginile pe care le asociez cel mai mult cu Odaiba este Rainbow Bridge. Podul a fost inaugurat în 1993 și a schimbat radical accesul către zonă. Doi ani mai târziu, în 1995, a început să circule Yurikamome, trenul automat care leagă zona Shimbashi de Odaiba și Toyosu. Noi cu el am ajuns aici.

Yurikamome nu este un tren obișnuit. Nu are mecanic și, pe anumite porțiuni, ai impresia că te plimbi cu un tren suspendat deasupra orașului. Când traversează Rainbow Bridge, începi să vezi Tokyo dintr-un unghi complet diferit. Într-o parte ai clădirile orașului, în cealaltă Golful Tokyo, iar în față apare Odaiba. Și aici apare una dintre cele mai bune surprize ale zonei. Plaja.

Da, Tokyo are plajă

Odaiba Beach este o plajă artificială, amenajată pe malul golfului. Nu este genul de plajă pentru care ai zbura până în Japonia. Nu acesta este scopul ei. Este mai degrabă un loc unde oamenii vin să stea pe nisip, să se plimbe, să privească orașul sau pur și simplu să se bucure de apă.

În spate ai clădirile moderne ale Odaiba. În față ai Golful Tokyo. Iar undeva în decor se află Rainbow Bridge. Nu este tocmai imaginea pe care o ai în minte când spui „plajă în Tokyo”. Tocmai de aceea mi s-a părut interesantă.

Odaiba și Jocurile Olimpice

Odaiba a avut un rol și în Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020. Zona golfului a fost una dintre principalele zone olimpice, iar în Odaiba și în apropiere au fost organizate mai multe competiții. La Odaiba Marine Park au avut loc probele de triatlon și maraton înot, iar Shiokaze Park a găzduit voleiul pe plajă.În zona Aomi au fost organizate competiții de baschet 3×3 și escaladă, iar în apropiere, la Ariake, au fost construite și folosite mai multe facilități olimpice.

Asta adaugă încă un capitol la povestea unei zone care a trecut prin schimbări destul de spectaculoase. Fortificație militară. Insulă artificială. Proiect urban. Zonă de agrement. Iar apoi, parte din decorul Jocurilor Olimpice.

Odaiba nu seamănă cu restul Tokyo-ului

Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult. După câteva zile prin Tokyo, unde aproape fiecare zonă are propria ei atmosferă, Odaiba pare puțin desprinsă din alt oraș. Este mai aerisită. Ai apă, promenadă, spații largi și mult mai puțină senzație de aglomerație decât în cartierele centrale. Și, dacă ajungi acolo cu Yurikamome, experiența începe înainte să cobori din tren. Treci peste Rainbow Bridge, vezi Golful Tokyo, clădirile apar treptat și, după câteva minute, te trezești într-un loc în care poți merge pe plajă. În Tokyo. Un oraș în care uneori ai impresia că nu mai există niciun centimetru liber.

De ce merită să ajungi în Odaiba

Nu aș merge în Odaiba pentru a bifa încă un obiectiv turistic. Aș merge pentru experiență. Pentru drumul cu Yurikamome. Pentru Rainbow Bridge. Pentru priveliștea asupra Tokyo-ului. Pentru plimbarea pe malul golfului și, dacă vremea ține cu tine, pentru câteva minute pe nisip.

Dar mai ales pentru poveste. Pentru că este destul de greu să găsești multe locuri în care să stai la plajă, să privești un pod uriaș și un skyline modern și să știi că, în urmă cu aproape două sute de ani, acolo era o fortificație construită pentru a apăra Japonia de navele străine. Odaiba este una dintre fețele mai puțin obișnuite ale Tokyo-ului.

Și tocmai de aceea mi s-a părut că merită o zi.