Koln

    Am ajuns in oras cu trenul venind dinspre Bruxelles.  Gara e chiar langa Domul din Koln…Extraordinar!…157 de metri inaltime, asezat pe malul Rinului imediat langa podul Hohenzollernbrücke ( frate cum poate fi un cuvant atat de greu de scris?! ) in momentul in care iesi te copleseste! E al naibi de greu sa faci o poza in care sa prinzi si omul si biserica in totalitate si e nevoie de efort si aplecari pana la pamant. Am vazut multe biserici si catedrale vechi si impunatoare dar Domul din Koln mi-a depasit asteptarile.Este ca Sagrada din Barcelona…nu ai cum sa o uiti!  Piatra neagra parca arsa de fum iti creaza o senzatie de vechime si traditie. Va puteti imagina ca in WW II dupa un bombardament al aliatilor a fost cladirea care a ramas in picioare? Am gasit o poza… Cine crede in minuni?Aici are o dovada…  Acum in schimb lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie…       E plin de turisti, plini de oameni care vor sa viziteze, sa se roage, sa se inchine si pasesc in interior cu ganduri bune. Intrarea este moca dar pentru 2 euro poti urca in varf iar panorama de acolo iti taie respiratia! Apoi imediat in spate este podul…aaa..podul…ala care l-am scris mai sus! Greu…cu germana asta! Eu si altii ca mine il numim podul cu lacate. Cred ca greutatea podului s-a dublat de la zecile de mii de lacate puse de indragostiti. Povestea este urmatoarea…impreuna cu perechea legi un lacat, lacatel…lacatoi de gardul de pe pod apoi arunci cheile in Rin si…gata! Cica nu te mai desparti! Sincer habar nu am daca e adevarat dar gardul de pe pod este absolut impanzit de lacate, ceea ce dovedeste clar macar un lucru! Lumea se iubeste! La capatul podului inspre catedrala gasesti sa cumperi lacat si poti sa-l si gravezi daca vrei cu numele vostru. O sa vezi ca indiferent la ce te-ai gandit cineva inaintea ta deja a facut-o!

         Coborand de pe pod, poti merge pe malul fluviului si o croaziera este unul din lucrurile care te imbie acolo. Dai vreo 7 euro te imbarci in unul din multele vaporase de acolo si pornesti pentru o ora pe Rin sa vezi orasul de pe apa. Acolo am cunoscut un  chinez din New York cu care am bajbait dupa muzeul Gestapo-ului  vreo 45 de minute avand si GPS ul pe telefon activat. E aproape de fluviu…la cateva strazi. Am trecut pe langa cladire de trei ori si nu am realizat! Chiar ca erau discreti… Banalul bloc ascunde o poveste teribila despre Germania, despre Holocaust, exterminari, spionaj, teroare. Doar poze si cateva exponate de atunci  te fac sa intelegi cat de cumplite au fost vremurile alea!

          Trecand la lucrurile de doamne, am vizitat casa 4711 de pe strada Glockengasse. Ce casa e asta? Pai e ceva care place mult doamnelor…De pe vremea lui Napoleon se numeste asa, el fiind cel care a impus numerotarea caselor,iar domnii si doamnele de acolo se ocupa cu parfumuri. Colonia de Koln! Parfumuri! De la intrare esti intampinat de o mica fantana chiuveta…in care te poti spala pe maini cu apa de colonie. Si poti cumpara sticlute sau sticloante cu renumita licoare parfumata. A urmat fireste strada Hohe. sau High Street sau vechiul drum roman sau…raiul cumparaturilor. Aproape un km de magazine… Pentru o doamna e locul principal de atractie! Gasesti toate firmele renumite sau necunoscute, orice produs iti trece prin cap ca ai avea nevoie sa-ti cumperi!

        Ultima noastra oprire a fost la teleferic. E o chestie foarte misto care traverseaza o autostrada pe deasupra unui club plin de piscine te lasa intr-un parc apoi te aduce inapoi. De la inaltimea pe unde circula cabina vezi tot orasul si merita sa platesti 5 euro pentru dus/intors.

        Una peste alta am inteles un lucru! O zi pentru un asemenea oras este mult prea putin. Chiar daca am vazut unele atractii ne-au scapat multe altele. Doar am simtit gustul unui wurst nemtesc mancat pe fuga…data viitoare o sa stam mai mult si o sa incercam sa descoperim ce am ratat la prima vizita.