Marele zid chinezesc

La ce te gandesti prima si prima data cand spui China? Ca vizita nu ca altceva, ca putem scrie carti despre ce inseamna China in memoria colectiva . “Am fost in China” iti zice un prieten. Ce il intrebi prima data? Nu iti vine instant in minte “Ai fost la Marele zid“?

Pentru mine, ca si copil, Marele zid chinezesc, dupa ce am citit cartea cu Marco Polo, era ceva indepartat si mare, urias si majestuos, intinzandu-se pe culmea muntilor, peste dealuri si prin desert. O bariera invincibila creata de om contra barbarilor cotropitori ce beau sangele copiilor ( hai ca a fost un film chinezesc pe vremuri si de acolo aveam imaginea asta, trebuie sa-l stiti…). Zidul pe care visam sa ma plimb cu o sabie in mana, cu care sa ma lupt ca un erou! Cu soldati misunand peste tot si din loc in loc cu cladiri/intrari pe unde negustorii puteau trece doar daca aveau ganduri curate. Singurul lucru construit de om ce se vede de pe Luna ( nu, nu se vede dar ce conteaza!?). Inalt, lung, invincibil! De netrecut de muritorii de rand. Am facut ceva batalii de pe zidul ala in copilarie, prin spatele blocului in Berceni. Si atacator si aparator. Mai ales iarna. Era langa noi, il aparam sau atacam dar stiam ca este greu de ajuns la cel adevarat. Nici nu speram sa-l vad in realitate vreodata. Doar visam…

Chiar si acum, in epoca in care calatoriile sunt la mare pret si mult mai usor de facut ca inainte, Marele zid este totusi atat de departe si de greu de ajuns la el incat putini dintre noi l-au vazut in realitate. Mai ales ca, e ciudat cum Tarom-ul avea pe vremuri legatura directa cu Beijing-ul insa acum trebuie sa ocolesti prin cine stie ce Doha, Dubai, Frankfurt, Viena sau Moscova. E greu de ajuns la visurile din copilarie.

Si totusi am ajuns. Un vis din copilarie a devenit realitate. Cu ochii calatorului de acum, al omului matur, al calatorului ce a vazut atatea locuri, prin ceata deasa si ploaia marunta, poate nu l-am mai apreciat la valoarea lui adevarata dar mi-am atins un petec de vis. Si lumea mea a devenit mai bogata…

Un drum ca Drumul matasii ce a dus la marele zid

Drumul nostru in China a fost lung, greu, frumos si a avut ca ultima etapa Beijingul. Iar aici, pe langa alte obiective – ai un “must” fara doar si poate. Marele zid chinezesc.

In realitatea comerciala de astazi, Marele zid chinezesc are alura Taj Mahal-ului sau a piramidelor fie ca sunt ele maya sau egiptene. Pastreaza semetia dar sunt de fapt comert cu amanuntul pentru turisti. Asta nu are insa cum sa te impiedice sa mergi. Pentru ca marketing au ba, zidul e zid asa cum piramida este piramida indiferent de ce s-a pus langa ele in timpurile moderne. Iar chinezii au o vorba – “Cine nu a fost macar odata pe zid, nu este un om intreg“. Bine, asta e valabil mai mult pentru ei. Dar daca esti in Beijing si nu ajungi ti se aplica si tie!

Sunt doua locuri apropiate de Beijing unde poti vizita Marele zid. Destul de departe unul de celalalt si destul de departe amandoua de Beijing. Unul este Badaling. La 80 de km de Beijing, este locul plin plin de oameni. E frumos dar arhiplin. Al doilea, cel pe care am ales sa il vizitam, este Mutianyu. In partea de nord est. Partea zidului ce apara pe vremuri nu numai capitala ci si mormintele imparatilor. Necropola Ming, mormintele imparatilor Chinei.  Mutianyu este un pic mai departe  dar este mult mult mai aerisit.

Marele zid chinezesc poate fi vizitat si cu ajutorul transportului public, ai cum sa ajungi acolocu autobuze publice  si sigur gasiti informatii pe net dar noi am ales de aceasta data altceva. Am ales sa mergem la zid fara sa ne chinuim. Sa ne bucuram si sa avem in drum si alte lucruri si un ghid propriu. Am ales pentru asta o agentie de turism din Beijing – Chinawander. Au in portofoliul lor o excursie de o zi care include Marele zid, mormintele Ming si vizita la o fabrica de prelucrat jadul. Cu ghid in limba engleza ce te ia de la hotel, merge cu tine si iti explica ce vezi, masina cu aer conditionat fireste, apa la discretie si intrarile platite, exceptie facand cable car-ul de la zid, plus inapoierea la hotel sau unde iti doresti sa ramai prin oras. La grupul nostru de 4, a fost 110  dolari de persoana. La un grup de peste 6 scade la 75 de dolari de persoana. Nu e mult. Comoditatea, viteza cu care te deplasezi si pe drum si la obiective, locurile vizitate si informatiile primite valoreaza mult mai mult. Iar daca tii cont ca oricum platesti sa ajungi acolo dar e mult mai greu, mai complicat si iti mananca o gramada de timp, ajungi sa intelegi ca platesti pretul corect. Ca fapt divers, un suvenir platit cu o suma considerabila a scazut la jumatate ca pret dupa interventia ghidei noastre… Avantaj noi.

Drumul spre marele zid

Dupa aventuri nenumarate cu biletele de tren, autobuz, taxiuri si didi-uri, faptul ca a venit o masina in fata la receptia hotelului si ne-a claxonat discret a fost o uriasa usurare. Nimic din drumurile complicate ale Chinei nu ne mai statea in cale spre tinta noastra. Viviane, o ghida subtirica, a lasat doi bebei acasa in grija bonei doar ca sa ne fie alaturi in aceea zi. Am simtit-o de multe ori pe parcursul zilei ingrijorata si cred ca a vorbit acasa in chineza de cateva ori dar a fost un companion de drum de exceptie. Nu numai ca am stat de vorba despre obiectivele din China dar am discutat mult despre viata de zi cu zi din China si cum se vede China din interior.

Sa iesi din Beijing, lunea dimineata, pe ploaie, nu este deloc o aventura usoara. Si chiar daca drumurile sunt cu cate 5-6 benzi tot sunt arhipline. Ahhh…deviez un pic si vreau sa va spun ceva apropos de masini – In Beijing nu iti cumperi masina ca oriunde. Adica, poti sa iti cumperi dar nu primesti licenta. Adica numar de inmatriculare. Cum poti totusi sa ai o masina inmatriculata? Cumperi un numar la un pret urias SAAAAUUU te inscrii intr-un program online al statului, un fel de loterie, unde odata pe luna se extrag aleatoriu cateva sute de nume. Stiti cat este lista? Aproape de suta de mii!! Si totusi numarul masinilor este urias!

In singura zi ploioasa prinsa in China, am iesit intr-un final din oras si am mers mai mult de o ora spre Marele zid. Mutianyu este undeva in munti, iar zidul nu se vede de jos sau cel putin pe vremea aceea, noi nu am reusit sa il vedem. La intrare am vazut un elicopter civil si pentru 1200 de yuani de persoana ziceau ca ai 10 minute de plimbare. Cred ca merita. Nu am incercat.

Mutianyu

Partea de zid de la Mutianyu a fost construita prin 1404. A inceput sa fie renovat in 1983 si din 1988 se viziteaza. Este in patrimoniul mondial UNESCO si evident in patrimoniul national al Chinei. Stiti cat inseamna padurea in aceasta zona? 96% din teritoriu!!   Chinezii au inteles ca Marele zid este extrem de important din punct de vedere turistic si au amenajat totul exact asa cum sunt ei. Metodic, modern, larg si cu facilitati la tot pasul, pastrand traditiile.

Fireste ca sunt mandrii de istoria lor si vor sa aduca turistii dar au pus conditii stricte si bine au facut! Accesul este strict controlat, fara masini, fumatul este interzis chiar daca esti in aer liber, iar sus pe zid poti doar sa te plimbi si sa faci poze! Ceea ce e bine!

Drumul in sine este impartit in mai multe etape. Prima, dupa ce ai trecut de platoul unde era elicopterul de care va povesteam, cuprinde un drum de cateva minute cu autobuzul. Apoi un drum pe o alee ce urca unde ai doua posibilitati. Pe jos prin padure – drum de vreo 2 ore pe jos sau cable car-ul. Telecabina ce te duce sus in 4-5 minute. Noi am ales telecabina. Apoi  zidul.

[SLGF id=22304]

Am tot citit inainte de a merge acolo, asa cum faceti toti inainte de a ajunge la un obiectiv, cum ca e obligatoriu sa ai apa cu tine, sa ai ceva de mancare. Nicidecum. Pe langa magazinele de suveniruri, pe langa restaurantele traditionale ai chiar si un Burger King. Tot ce este necesar unor turisti aflati in vizita. Deci, cel putin la Mutianyu, nu iti incarca bagajul cu diverse. Gasesti tot ce ai nevoie acolo. De la magneti la apa, de la mancare la tricouri cu marele zid, de la muzeul pietrelor la wi fi free.

Toate acestea le gasesti pana ajungi la autobuz dar si dupa ce cobori si pana ajungi la intersectia unde ai de ales intre Cable Car si mersul pe jos. Mersul pe jos iti ia mult. Undeva la doua ore de urcat. Daca tii cont de faptul ca si pe zid urci si cobori pante realizezi ca e greu. Da, cred ca pe drumul prin padure ai nevoie de apa dar daca iei telecabina esti sus imediat.

Am trecut practic prin plafonul de nori ( ce ghinion ca odata in viata ajunsi la marele zid sa prindem o asemenea zi… ) si in sfarsit am ajuns sus la zid. In viata voastra ati fost si ati vazut multe locuri dar doar cateva v-au ramas cu adevarat in memorie. Marele zid este unul dintre acestre locuri. Nu o sa uit niciodata cum, cu toata ceata deasa si vederea redusa mi s-a parut, chiar si acum la varsta asta, de necucerit! Zidul in sine nu este foarte lat dar este construit in aceasta portiune din piatra dura si de dimensiuni mari. Viviane spunea ca le-au adus sus doar cu ajutorul unor catari, in rest fiind folosita doar forta de munca strict umana. Urmeaza linia muntelui si urca si coboara mai lin sau mai abrupt. Din loc in loc, se spune ca la o distanta de tras cu sageata dar nu as baga mana in foc, sunt turnuri de aparare ce au in mijloc un tunel. Deschizaturile din zid te lasa sa vezi in departare, sa aperi zidul si sa te si protejezi. Pe jos, piatra a devenit lucioasa iar treptele sunt tocite de atatia pasi. Poti merge vreo 3 km in stanga sau in dreapta dar practic dupa primii 500 de metri totul este identic si repetitiv.

Pe munte, natura a pus stapanire pe tot si copacii cresc pana la nivelul zidului aproape dar tot se vede faptul ca este foarte abrupt. Imi imaginez ca in timpurile in care era folosit, muntele era gol pentru a putea vedea in departare. Acum totul e verde pana langa zid. Ziua asta cetoasa, cu ploaie ne-a luat panorama si regretul ramane. Poate in viata asta ne vom intoarce la zid dar e greu de crezut. Ramane unul dintre marile ghinioane din calatoriile noastre. Sa fii sus pe Marele zid, zid ce are 5000 de km si tu sa vezi la maxim 20 de metri departare de tine. Astept soarta sa se recompenseze!

Un lucru foarte misto la Mutianyu este toboganul. Pe brosura de prezentare poza cu toboganul o are in centru pe Michelle Obama. A vizitat Mutianyu cu cativa ani in urma, in ziua aceea totul fiind inchis si site-ul fiind rezervat doar vizitei ei si a coborat de sus de la zid pe tobogan. I-au facut poza si au pus-o in brosura. Nu stiu daca i-au cerut si acordul… Care e ideea? Dupa ce atingi varful, drumul de intoarcere are pe langa telecabina si drumul pe jos, alternativa toboganului. O sanie te duce pana jos alunecand pe o partie in genul celor de bob de la sporturile de iarna. Nu are nevoie de zapada ba dimpotriva pe timp ploios sau cu zapada este inchis. Ploua…evident ca era inchis. M-as fi dat pe el fara sa stau pe ganduri!

Marele zid chinezesc este unul dintre cele mai importante locuri vazute si vizitate de calatoriaperfecta.ro. Unul dintre cele mai importante despre care am scris vreodata. Un loc ce va ramane special in inimile noastre, un loc ce ne-a facut “oameni completi”.

Multumiri Ocean Express International Travel Service si Viviane pentru sprijinul acordat in acest proiect.