Concurs. Castiga o vacanta in doi la munte!

32 thoughts on “Concurs. Castiga o vacanta in doi la munte!”

• Ne-am cunoscut intr-o vacanta de vara la Costinesti. La 05:00 dimineata am iesit singura sa vad rasaritul si el tot singur. Rasaritul de soare ne-a unit !

• Ne-am cunoscut intr-un weekend la munte la Vatra-Dornei. La cabana de la baza partiei Parc la un ceai cald am intrat in vorba si de aici a decurs totul.

• Ne-am cunoscut pe cand eu lucram intr-un magazin cu haine si accesorii barbatesti, iar el a fost clientul magazinului. Dupa achizitionarea produselor de catre el, mi-a urat sa fiu iubita, iar la scurt timp ne-am gasit pe facebook si, surpriza, am aflat ca suntem vecini in cartier. Asa a inceput povestea noastra.

• Oooo! Ce intrebare buna! Banal ne-am cunoscut, dar a fost dragoste la prima vedere. Nesperat ca la varsta a doua si dupa multi ani de singuratate sa-ti gasesti perechea. Acest lucru s-a intamplat la serviciul sotului, unde m-am dus cu o petitie pe care nici astazi nu am mai depus-o, nu din vina lui,ci din a mea, deoarece m-am ,,ratacit” si nu am mai stiut de ce m-am dus.

• S-a intamplat la locul de munca, venea des pentru diverse cerinte de la locul sau de munca si am inceput sa vorbim mai mult, glume si tot tacamul, pana cand din gluma ne-am intalnit si a inceput totul <3
  fb Mina Hermina

• Suntem amandoi din diferite orasele din grecia,dar am venit in bucuresti ca sa studiam si….❤️💫💫!

• Ne-am cunoscut printr-un prieten comun dar pana am ajuns impreuna, a durat cam 5 ani insa a meritat asteptarea!

• Mi-am cunoscut actualul sot ,la cununia civila a unei prietene , din orasul meu natal MEDIAS,in luna octombrie. Eram studenta in anul I la POLITEHICA BUCURESTI. Venita dintr-un oras mic provincial(cum spun bucurestenii) eram pierduta in spatiu,fara parinti, prieteni. Eram destul de timida si pot sa spun o fata cuminte . La Primaria sectorul 1,stateam retrasa ,nu cunosteam nici pe prieteni si colegii viitorului sot si nici colegii de facultate a prietenei mele. Dupa cununia civila am fost invitati la Restaurantul HAVANA din Piata Universitatii ,de la coada calului. Am fost asezata la masa cu colegii de facultate ai sotului prietenei mele .La masa am conversat cu ei si la plecare ,viitorul meu sot s-a oferit sa ma conduca la caminul studentesc. Am trecut prin Cismigiu si m-a intrebat cum doresc sa ma relaxez. Dorinta mea cea mai mare era sa vad spectacole de teatru si opera la care nu avusem acces. Peste 2 saptamani ne-am intalnit la TEATRUL NOTTARA . Asa a inceput povestea noastra si a continuat cu alte intalniri si in anul 4 de facultate ne-am casatorit. Sunt fericita ca am rezistat impreuna pana astazi si avem o fata minunata!!! Pot afirma ca LA VITTA E BELLA ca in filmul cu acelasi nume al lui Roberto Benigni.

• Mi-am cunoscut iubirea într-un moment al vieții în care nu mai visam la iubire, îmi pierdusem speranța de a-mi întâlni dragostea și eram dezamăgită. Totul a început într-o buna zi, când primesc o cerere de prietenie pe Facebook de la un băiat, ma gândeam în sinea mea “oare cine o mai fi și asta?” Am acceptat totuși cererea, și la scurt timp primesc mesaj de la el. Îmi spune ca ne știm de când eram mici, ca a locuit în bloc cu mine, dar s-a mutat acum multi ani, și mi-a dat multe detalii despre cum ne distram în copilărie, și, pe măsură ce îmi povestea, îmi aduceam și eu aminte, ne-am amuzat copios.
  Am tot povestit online vrute și nevrute, pana când am decis sa ne întâlnim și fata în fata. Am fost la un film, ieșeam la plimbări, cu fiecare zi ce trecea ne-am apropiat tot mai mult, pana am devenit oficial un cuplu.
  Sunt norocoasa ca am cunoscut un băiat atât de bun și sincer, care are grija de mine, se gândește mereu la mine și la binele meu, ma sfătuiește, ma iubește și îmi oferă tot sprijinul lui. Acum, ca se apropie ziua lui, mi-ar face cea mai mare placere sa câștig acest sejur romantic, vreau sa ii fac o surpriza, sa petrecem împreună clipe de neuitat în acest cadru deosebit oferit de Hotel Bulevard. Știu ca ar fi foarte incantat și bucuros de un asemenea cadou, mai mult decât de orice obiect pe care i l-as cumpăra!

• Ne am intalnit intamplator intr un parc.

• ne-am cunoscut acum 25 in parc pe o banca

• Eu am vazut-o intr-o poza pe facebok-ul unei amice si apoi ne-am intalnit, dupa ce am schimbat cateva cuvinte la telefon si online.

• Ne-am cunoscut in Predeal. El era turist venit din Germania, eu, rataceam putin cu niste amici prin Predeal si, din intamplare, ne-am intalnit in drum spre telescaun. Am urcat impreuna pana la Clabucet si, de atunci, totul s-a schimbat pentru amandoi. Ne place sa revenim de fiecare data in Predeal. Ma bucur ca s-a redeschis hotelul Bulevard. Mult succes!

• Ne-am cunoscut intr-un internet caffe.Eu vroiam sa imi fac o adresa de e-mail dar habar nu aveam cum se face asta , asa ca am apelat la persoana de langa mine. M-a ajutat sa imi fac adresa si de atunci suntem impreuna de 14 ani.

• Am cunoscut iubirea in tramvai, in urma cu 14 ani si jumatate, “Un tramvai numit dorinta”, care a devenit realitate. Iar rodul iubirii noastre s-a nascut acum 3 ani. O poveste frumoasa cu final fericit.

• In vara anului 1993 lan cunoscut apoi am devenit amici si ne scriam scrisori in liceu ne întâlnesc la bunici o data pe luna .ne mai auzeam la telefonul cu fir si apoi dupa multi ani de trancaneala ne am căsătorit in 2005 – timpul ne a dat un pic de răgaz si in 2007 am rămas însărcinată cu primul nostru copil .Au trecut atâția ani asa de repede ca nu am avut timp sa ne mai optim o clipa pentru noi .ne facem mici cadouri.ne trimitem sms .ne mai si supărăm dar ne trece repede.Am avut si momente grele in căsnicia noastra dar cele frumoase leau combătut.Ne dorim ca bunul Dumnezeu sa ne tina inpreuna pana la adânci batraneti

• Buna,eu am cunoscut iubirea Cheers….adica intr-un frumos local numit cheers…cu noroc mult.La fel as vrea sa fie si acest concurs.

• Mi-am cunoscut soțul la munte într-o excursie a unui ONG. Mi-a rămas amintirea acelui frumos început ce continuă și astăzi. Ne bucurăm de fiecare dată cand mergem la munte în drumeție și ne amintim de începuturi.

• Ne-am cunoscut…ne-am cunoscut acum câteva vieţi. De fiecare dată am fost plămădiţi de Dumnezeu astfel încât să fim împreună, chiar dacă a trebuit să aşteptăm uneori veacuri pentru a ne putea atinge. De fiecare dată nu ne-am născut în acelaşi timp, ci la ani distanţă…dar cum nimic nu-i întâmplător pe lumea asta, nici în viaţa aceasta, nici în cele trecute şi nici în cele viitoare, nici anii pe care a trebuit să-i aşteptăm să se scurgă nu au fost întâmplători.
  Mai ţii minte cum într-una dintre vieţile noastre eu am fost salcie, iar tu ai fost lac? Apele tale se unduiau de mulţi ani atunci când am apărut eu. Timidă, fără prea multe speranţe că voi ajunge vreodată să te pot iubi, am început să cresc. Încet, exact sub ochii tăi, simţind în fiecare zi cum privirile tale stăteau aţintite pe fiecare frunzuliţă ce se ivea la început de primăvară. M-ai aşteptat ani la rând până când să ajung cu crengile la tine. Şi abia atunci am înţeles pe deplin că dragostea nu trebuie să dureze mult ca s-o ţii minte pentru câteva vieţi viitoare. Răbdarea din fiecare minut al unduirilor apelor tale mi-a demonstrat că mă iubeai cu adevărat şi că ai aşteptat o veşnicie până când să te pot atinge cu crengile. M-am aplecat asupra ta şi mi-am lăsat pradă absolut toate frunzele pe care tu ai avut răbdare să le vezi cum cresc. M-am iubit cu tine, eu salcie, tu lac, ca şi cum ar fi fost ultima dată când ne vedeam, deşi ne atingeam pentru prima oară.
  Mai ţii minte cum într-una dintre vieţile noastre am fost floare, iar tu fluture? Din nou a trebuit să mă aştepţi, pentru că eu eram doar o sămânţă purtată de vânt şi lăsată în pământ exact acolo pe unde aveai să zbori tu. Ştiai că viaţa ta e numărată în grăunţele de polen ce aveau să-ţi stea pe aripi, dar ai avut răbdarea necesară să mă aştepţi să mă iţesc la un început de primăvară, printre acele de iarbă ce apăruseră înaintea mea. Îmi urmăreai fiecare pată de culoare ce avea să-mi fie petală, iar atunci când m-am deschis în toată plenitudinea pe care Dmnezeu o poate da unei flori, te-ai decis că aceea avea să fie prima şi ultima zi din viaţa ta. Ai venit şi te-ai aşezat cu aripile deschise, ca şi cum cum ai fi vrut să mă acoperi cu iubire pentru alte câteva vieţi ce urmau să vină! Iar eu am ştiut din nou că doar şi câteva clipe de iubire adevărată sunt mult mai intense decât decenii trăite împreună!
  Mai ţii minte cum într-una dintre vieţile noastre am fost ploaie, iar tu deşert? Au trecut peste tine ani plini de arşiţă şi nopţi în care nu făceai altceva decât să visezi că voi veni. Iar eu strângeam picătură cu picătură, în care puneam căteva frunze de salcie şi câteva grăunţe de polen, ca să fiu pregătită pentru atunci când ne vom întâlni. Şi ziua aceea a sosit…de parcă am fi ştiut dinainte că aceea era ziua în care trebuia să ne vedem. M-am întins deasupra ta şi am închis ochii. M-am lăsat stoarsă de toate picăturile de apă pe care le strânsesem doar pentru tine şi am lăsat să cadă asupra ta toate amintirile din vieţile noastre anterioare, ca şi cum ţi le-aş fi lăsat în grijă, să le păstrezi pentru atunci când urma să ne reîntâlnim. Iar tu, însetat de mine, m-ai sorbit dintr-o singură înghiţitură! Şi din nou am ştiut că dragostea adevărată poate dura uneori şi câteva secunde ca să o poţi păstra în suflet pentru câteva vieţi!
  Mai ţii minte cum într-una dintre vieţile noastre am fost val, iar tu ţărm? Ai aşteptat din nou să vin, chiar dacă peste tine au trecut atâtea valuri. Ai ştiut dintre toate că nu eu sunt acel val pe care tu îl aşteptai. Nici n-ar fi fost greu să mă recunoşti, pentru că îţi promisesem că voi veni încărcată de albastru şi de amintiri pline cu nisip, de atingeri sfioase pline cu alge îmbrăcate cu sentimente. Briza mării mă alerga ca pe o sticlă cu un mesaj de dragoste în ea, astfel încât să ajung cât mai repede la tine. Şi am ajuns…într-un asfinţit de soare, parcă anume făcut ca timpul să se oprească în loc…pentru câteva secunde, atât cât avea să dureze întâlnirea noastră. Şi m-ai primit cu tot nisipul pe care îl pregătiseşi pentru mine. Şi am venit cu toate amintirile pe care mi le-am revărsat peste tâmplele tale încărcate de dor. Şi atunci când marea m-a chemat înapoi, am ştiu că nu am plecat de acolo întreagă, pentru că lăsasem printre firele tale de nisip amintiri pentru vieţile noastre viitoare.
  Ne-am întâlnit şi în această viaţă…toamna ta era pregătită să-mi primească primăvara. Din nou m-ai aşteptat, ca şi cum ai ştiut că aveam să mă nasc la ceva vreme după ce te-ai născut tu. De data aceasta, Dumnezeu m-a aşteptat să cresc până când avea să vină timpul să te întâlnesc. Întâmplător sau nu…dar sigur la momentul potrivit am ajuns faţă în faţă.
  Eram pe o bancă într-un parc, ascultând toamna care îşi plimba rochia foşnitoare printre palele de vânt care ridicau în sus frunzele ce acoperiseră până mai ieri copacii. Ţi-am auzit paşii, dar nu mi-am întors privirea, pentru am simţit că te vei opri în dreptul meu. M-ai întrebat cât este ceasul, iar în momentul când mi-am mişcat încheietura mâinii stângi în căutarea secundelor ce aveau să se scurgă prin clepsidra inimii, am simţit cu încep să-mi crească frunze, că amintiri din alte vieţi îmi invadează creierul, iar fluturii îmi inundă simţirile. M-am ridicat de pe bancă, în timp ce mâna ta era deja întinsă către mine şi ţi-am răspuns că este exact ora la care trebuia să ne întâlnim…în viaţa aceasta şi în cele ce vor urma.
  Şi am ştiut atunci că tu eşti cel pentru care în alte vieţi fusesem salcie şi floare şi ploaie şi val. Aveam să-ţi fiu în viaţa aceasta tot ceea ce fusesem în scurtele şi intensele noastre momente de iubire din vieţile anterioare. Aveai deşertul în suflet, iar inima îţi era plină cu fluturi închişi într-o colivie ce mă aştepta s-o deschid. Iar în momentul în care mâinile ni s-au întâlnit, am simţit cum zborul fluturilor ne invadează fiecare colţişor al sufletelor noastre, iar ploaia cu amintiri din vieţile anterioare avea să ne fie jurământ de iubire. Copacii îşi deschideau florile exact lîngă tâmplele mele mele care pocneau de atâta fericire!
  Nu e târziu…deşi trebuie să recunosc că mi-aş fi dorit ca măcar în această viaţă să fim împreună pentru mai mult timp!
  Vreau să-ţi propun ceva…ce-ar fi să ne întâlnim într-o viaţă viitoare? Să-ţi fiu vioară, iar tu arcuş şi să trăim intens fiecare clipă. Să dansăm împreună tangoul iubirii noastre, în fiecare zi a vieţii viitoare pe care Dumnezeu ne-o va da! Până când firele arcuşului tău vor albi pe strunele mele îmbătrânite de timp. Până când vom arde amândoi în acelaşi timp, cu aceleaşi simţiri şi cu vise trăite împreună.

  https://www.facebook.com/serafimciuc.claudialavinia

• Ne-am cunoscut in liceu si dupa 9 ani, ne dam seama ca s-ar putea sa fim ceva mai mult decat prieteni. Ar fi frumos sa castig, pentru a-i putea face o surpriza frumoasa.

• Ne-am cunoscut intr-o frumoasa zi de februarie acum 23 de ani,vecinul nostru de atunci era unchiul lui si iata ca au trecut anii cu bune si rele si suntem impreuna pe drumul vietii.

• Ne-am cunoscut la locul de munca, cand eram amandoi studenti in anul 3 🙂

• Ne-am cunoscut intr-o zi de primavara , ne-am placut am inceput sa iesim impreuna si sa vedem ca ne potrivim unul cu celalat si dupa o luna si jumatate m-a cerut in casatorie , am stiut din prima clipa ca este barbatul cel pe care mi- doresc ca sot si tata al copiilor mei.Suntem impreuna de 25 de ani anul acesta am facut nunta de argint ,mi-ar placea sa am ocazia de a merge cu sotul in a doua luna de miere fie ea si de doua zile.

• Ne-am cunoscut intr-o seara de vara… cand un prieten comun… in loc sa ne faca cunostiinta ne-a spus:”stiti ca amandoi aveti aceeasi zi de nastere?! ” apoi am dansat impreuna toata seara si inca mai dansam de vreo 18 ani

• L am cunoscut intr un club la petrecerea unei prietene de a mea ne am placut si la cateva zile m am dus sa l caut la munca si l am intrebat atunci daca ar vrea sa iasa cu mine la un suc si de atunci sunten impreuna 28.03.2011

• L-am cunoscut pe iubitul meu acum 10 ani in casa unui vecin de-al meu ,iar de cum a intrat el pe usa a fost dragoste la prima vedere.Am simtit atunci ca nu mai e nimeni in jurul nostru,nu-l vedeam decat pe el.A urmat un an de prietenie,cu glume pana intr-o seara frumoasa de vara,01.07.2007 cand el m-a sarutat sub o luna imensa si galbena.De atunci au trecut 9 ani superbi ,iar anul urmator ne unim in sfarsit destinele.

• ne-am cunoscut acum 30 de ani – el vindea, printre altele, blugi, ne-am vazut, a fost dragoste la prima vedere si in loc de blugi m-am ales cu un sot minunat , avem 2 copii frumosi si o nepotica superba

• L-am cunoscut pe sotul meu acu 10ani…10 ani frumosi,deosebiti! Ar fi nemaipomenit un asemenea cadou..

• Povestea noastra incepea pe 1 decembrie acu 9 ani…era o poveste de iarna ffrumoasa..ningea,totul era mirific ❤

• Ce premiu minuunat… ce hotel frumos! Dragostea am cunoscut o acum multi ani 🙂 10 de fapt..la ziua unei colege de facultatefacultate.Nu a fost dragoste la prima vedere insa sentimentele puternice au venit dupa.In prezent suntem casatoriti de 1 an si avem un copil de 11 luni.Ar fi un cadou de vis intr.un peisaj mirific

• Ne-am cunosc la ziua prietenei mele cele mai bune. Care ulterior ne-a fost domnisoara de onoare la nunta.

• Intamplarea si hazardul a facut ca dragostea noastra sa inceapa in pragul unei…loterii. Biletele alese in acea zi pentru popularul joc 6/49 nu au fost castigatoare dar dragostea noastra dainuie de 20 de ani. Inca o data s-a demonstrat ca banii nu sunt primordiali si daca as lua-o de la inceput as astepta in pragul acelei loterii zile intregi ca sa apara tot el.