Cină la un restaurant cu o stea Michelin

Am fost la o cină la un restaurant cu o stea Michelin

S-a creat o adevarata legenda in jurul restaurantelor cu stele Michelin si ne-am dorit sa incercam si noi o asemenea experienta. In Romania inca nu avem o asemenea locatie asadar am gasit una in Las Palmas din Gran Canaria.

Inainte de a va povesti despre ce am mancat acolo si cat costa, haideti sa aflam cate ceva despre ce inseamna sa ai o stea Michelin. Sau doua. Sau trei…

Michelin are legatura cu anvelopele Michelin! In anii 1900, cei doi francezi, frati, careproduceau anvelopele Michelin s-au gandit sa realizeze un ghid, o harta mai bine zis, cu toate locatiile unde puteai sa schimbi caucicurile dar si sa dormi sau sa mananci la un restaurant. De-a lungul anilor, au realizat ca cele mai populare erau restaurantele si au decis sa le clasifice. Prin 1931 au decis sa le clasifice de la o stea la trei. De atunci ghidul a devenit cel mai important din lume, in materie de recomandari restaurante, peste tot in lume.

Pentru a avea minim o stea Michelin, trebuie sa ai minim doua meniuri fixe cu cel putin 8 sau 10/12 feluri servite. De la starter la desert. Mancare fina, gatita in conditii exceptionale, din produse naturale, de preferat locale. Pentru doua stele trebuie sa ai o locatie exceptionala iar pentru trei deja se cer fineturi de genul praf de aur, dincolo de locatia de lux. Dar restaurantele cu o stea Michelin nu sunt neaparat super luxoase si nu sunt mari ca suprafata. Exista un restaurant cu o stea Michelin in Piata La Boqueria de pe Rambla ( fix intr-o piata agroalimentara practic )  deci nu este un must sa fii intr-o locatie exceptionala. Steaua ( sau stelele ) sunt luate de chef. Daca cheful a plecat… Au plecat si stelele restaurantului. Acestea sunt acordate in urma unei vizite anonime a unui inspector. Ceea ce nu stiu multi este ca exista un tipar ce anunta oarecum vizita. Un domn face o rezervare pentru doua  persoane si vine singur. Mananca linistit, nu vorbeste la telefon, plateste si pleaca fara a cere amanunte.

In Las Palmas, undeva la ultimul etaj al unui hotel cochet din centrul orasului, Restaurant Muxgo este unul care prin Chef Borja Marrero a reusit sa detina o stea Michelin. Cheful este localnic si toata bucataria se invarte in jurul produselor naturale din zona. Practic, o calatorie in istoria gastronomiei locale, reinterpretata in asa fel incat sa poate sa fie demna de o stea Michelin.

Meniul la restaurant costa 55 de euro de persoana sau 90 de euro de persoana, fara bauturi si este unul fix. Daca tragi linie, platesti intre 100 si 150 de euro pentru o cina la un restaurant cu o stea Michelin,  o locatie unde cheful vine si iti prezinta preparatele si este tot timpul atent la ficare gest care sa necesite atentia lui. . Chiar nu credem ca este un pret prohibitiv.

Noi am ales meniul scurt, cel cu mai putine preparate, pentru ca nu ai posibilitatea de a alege ”a la carte” ci doar din cele doua meniuri. Preparatele, despre care o sa cititi mai jos, o sa va surprida prin alaturarea gusturilor si prin felul in care arata.  Dincolo de preparate, felul in care sunt servite este unul pe care e greu sa il uiti. Fiecare fel iti este adus si este servit diferit de un restaurant obisnuit. Nu o sa gasesti farfuria banala asezata eventual pe o alta farfurie suport. Creativitatea este acasa la ea si surprizele se tin lant.

Ce am mancat?

• Aperitive – Tartar de plante sălbatice scăldat în lapte de oaie, scoarță de pin canarian, mei crocant , căpșună murată, paine de porumb prajita
• Supă de ierburi sălbatice cu cremă de brânză, pere, fibră și porumb
• Vinete cu otet olandeza
• Tocană de nasturel Doña Carmen
• Friptură de vită canariană maturată cu piure de cartofi și ierburi
• Prajitura din cactus cu inghetata

Nu putem spune 100% ca exact acestea sunt preparatele ci doar ce ne-am reamintit ca am gustat si am recunoscut in meniul lor. Este greu pentru un novice sa inteleaga fiecare preparat, din ce este realizat, cum este preparat, la ce temperaturi sau in ce context se folosesc anumite ingrediente. Nici nu cred ca ne-ar sune in totalitate secretele cei de acolo. Ce am remarcat este faptul ca nu exista o limita a gusturilor si alaturarea de acru/dulce sau sarat/dulce dă, chiar daca sunt surprinzatoare, un gust specal si deosebit. Si ca exista, dincolo de regula aperitiv/supa/fel principal/desert… o succesiune de gusturi ce se completeaza. Probabil, atunci cand a realizat meniul, Chef Borja Marrero a gandit ca fiecare preparat sa il completeze pe cel anterior.  Portiile nu sunt deloc generoase si nu o sa pleci de acolo ca de la un fast food cu burta plina , o sa pleci cu bucuria ca ai gustat cele mai fine preparate, o sa iti aduci aminte de gustul minunat al preparatelor chefului.

O cina la un restaurant cu o stea Michelin tine de o experienta gastronomica pe care rareori avem ocazia sa o traim. Este vorba despre excelenta in gastronomie, pasiune si produse cum nici nu ti-ai imaginat ca se pot găti/găsi/mânca undeva.