Chisinau – acasa la fratele mai mic

O sa fac si un articol cu obiectivele turistice din Chisinau dar in acesta nu mi-am propus asta. Vreau sa va povestesc o calatorie la fratii nostri de peste Prut. Trei zile in care din pacate am simtit atmosfera din Romania inceputurilor de ani 1990.

Acum, nu este greu nici pentru noi nici pentru moldoveni sa treaca granita. Podul de flori s-a transformat intr-o granita libera si poti trece doar cu buletinul in Republica Moldova iar moldovenii cred ca in proportie de 75% au pasaport romanesc deci nici o treaba. Am chiar in lista mea de prieteni, cateva persoane din Moldova si tare-mi plac. Ma bucur ca se poate ajunge din si in Moldova usor si simplu.

Prima impresie in aeroport este de 10+. Cochet, curat, elegant. Ce te surprinde este caietul de taxiuri. Vintage. O domnisoara inlocuieste panoul acela de comenzi din Otopeni si te scrie intr-un opis cu ce taxi pleci. Esti intrebat unde te duci, ti se spune cat costa si un nene vine cu tine la taxi sa se asigure ca pleci cu el. Tare, nu? Nasol in schimb ca fumatul e pe baza de amenda daca nu esti in locul special. In fine…asta e civilizatie, nu e de rau.

Am ajuns noaptea si pe ceata asa ca portile orasului nu si-au aratat frumusetea in totalitate. Si Chisinaul nu e de vazut noaptea oricum.

Si s-a facut ziua. Si Chisinaul este…neingrijit. E iarna si e urat…si in Bucuresti groaznic dar Chisinaul parca e lasat sa se degradeze. Am mai zis-o. Nu pricep. Efectiv nu pricep. Moldovenii pe afara, si nu ma refer neaparat la Romania ci la Italia, Spania…si stiu bine lucrurile astea, sunt printre cei mai harnici si mai muncitori angajati. Cum naiba lasa orasul asa? Cu constructiile alea vechi, unele parasite si darapanate, unele noi si moderne in stilul anilor 2000 cu geamurile acelea albastre, puse aiurea langa o casa superba din secolul trecut. Cu blocurile in mare parte  gri cu balcoane inchise cu lemn langa o cladire renovata ce arata ca orice vila de pe Ana Ipatescu. Cu cladirile acelea urate comuniste in genul Circului sau hotelului Cosmos sau blocul acela  inalt parasit din centru langa hotelul minunat Central sau cum se numeste? Cel de pe colt. Ce se intampla in Chisinau? De ce un trotuar care este pavat are placile aruncate efectiv pe jos si nu puse cu grija si montate cu ciment? Ahh…stai, asta am vazut si in Bucuresti. Probabil e boala romaneasca globala si nu moldoveneasca in mod special. Dar totusi. E neglijenta. E nepasare.

Chisinaul nu este un oras turistic deosebit. In doua zile il vezi cap coada la pas. Mari obiective nu sunt. Viata nu este deloc foarte ieftina asa cum circula legendele. Poate doar la tigari si bautura dar nu traiesti doar cu asa ceva. Chisinaul nu este prietenos cu turistii. Nu am gasit indicatoare, nu am gasit puncte de informare si practic nici o harta a orasului. Senzatia de saracie este cumplit de contrastanta cu masinile de lux de pe strada. Daca nu ai un 4×4 in Chisinau esti praf. Sau ma rog…o poti inlocui cu orice peste 25.000 de euro. Sunt atat de multe magazine ce vand aur de zici ca esti in Klondike din Alaska – zona aurifera si agentiile de turism fac reclama la vacante exotice de  mii de euro. De unde bani? De unde bani pentru restaurantele pline, cu portia de mancare la 250 de lei la un salariu de 4-5000?? Daca tot exista banii acestia de ce nu ingrijesc orasul in totalitate? Langa un Q7 un troleu din anii 85? Ce contrast!

Dar!

Am tot auzit povesti ale amicilor care au fost in Chisinau despre oameni. Ca nu le-au vorbit in romana, ca nu le-au raspuns. Nu stiu daca noi am fost norocosi sau acesta este adevarul dar pentru mine oamenii din Chisinau si din Moldova au fost geniali. Lasand deoparte amuzamentul vorbei nu am intalnit pe nimeni ( mint, ne-am contrazis cu o taxatoare dar ea avea dreptate ) care sa nu ne zambeasca si sa nu ne ajute. De la taximetristi la vanzatoare sau oameni de pe strada. Toti si-au facut timp sa vorbeasca cu noi, sa ne explice in romana, oameni de pe scaune prin autobuz ne sfatuiau cum si in ce parte sa o luam. Au oprit autobuzul intre statii doar pentru noi. Ca eram noi aiuriti. In magazin am stat la casa 5 minute tot pentru ca eram aiuriti si doar ne-au zambit cei din spate. Sunt calzi. Sunt amuzanti de cum vorbesc. Sunt caraghiosi cand se contrazic intre ei incercand sa te ajute. Sunt naivi de multe ori in dorinta lor de a lasa o impresie buna si se vede ca specia asta “turistul” este exotica pentru ei. Sunt mandri tare de masinile lor cu multi cai putere si daca te-au vazut ca le admiri bolidul zambesc cu tot sufletul. Sunt curati si mandri. Ele sunt frumoase si cochete. Au grija de copii lor cum nu am vazut nicaieri in Europa de vest. Sunt haiosi si veseli in gasca. Mi-au placut. Mult.

In schimb…

Ei sunt moldoveni! Nu sunt romani decat aseeeaaa…de departe. Adica sunt si roman dar mai mult sunt moldovean. Fara sa fiu ironic i-am vazut ca pe rudele de la tara ce-si poarta cu mandrie traditia. Asa saraca, amarata cum e ea. E saracia mea si nu am nevoie de ajutorul cuiva. Ma descurc. Si adopta pozitia aceea de frate mai mic independent si rebel. Partea proasta e ca au nevoie de ajutor si pare ca nu-l vor sub nici o forma. Ideea de unire cu Romania este o hipstereala romaneasca. “Basarabia e Romania” arata misto ca grafitti dar in realitate e departe de adevar. Este Romania. Dar nu este! Moldova este clar o altfel de tara. Nu stiu, probabil ca oamenii s-ar adapta la viata de aici dar clasa politica si cei care fac afaceri cu politicienii clar ar avea probleme grave. Si duc influenta lor ce refuza acest lucru si catre cei de jos. Si pare ca sunt crezuti…

Nu am devenit specialist in Moldova dupa trei zile de stat acolo. Nici nu pot spune ca am vazut mare lucru. Dar impresiile astea au fost. La inceput mi-a parut rau. Ca de o ruda ce o duce rau. Apoi am inteles ca nu ar trebui. Ca mandria celor de acolo este mai presus de nivelul de trai. Si ca oricum nu sunt atat de saraci precum imi imaginez eu. Am inteles cum se mandresc intre ei si in fata lumii si ca nu isi doresc ca cineva sa-i compatimeasca. Respect acest lucru si doar le doresc sa le fie mai bine.

PS

Am uitat sa va zic de mancare. Oh Dumnezeule! Lasati la granita orice speranta voi cei ce tineti cure de slabire! Moartea oricarei diete. Pur si simplu este tara gurmanzilor.