Camino

– povestea drumului spusa de un pelerin…

       Am scris si am povestit despre Camino in ultimul timp si intamplarea face ca, cineva sa-mi faca cunostinta cu altcineva care chiar a facut acest pelerinaj. Ba chiar de doua ori! Am luat legatura si le-am luat un interviu pentru voi. Un domn si o doamna, plecati in Spania de mai mult timp, care au raspuns cu drag si in acelasi timp savuros la întrebările mele. In partea a doua o sa va spun mai multe despre ei. Povestea drumului spusa din interior este absolut fascinanta si va invit sa o cititi alaturi de mine. Mi-au trimis si poze si nu rezist sa nu vi le arat…

* Multumesc Camelia!

Camino!

1. Cum ati aflat de Camino ?

     Auzisem ceva vag de el aici, dar pe 25 iulie este Sf. Santiago la ei si dau la stirile TV despre eveniment…la fel ca de la Mecca, pe urma in 2011 am vazut un film american “The Way”,in 2012 iulie a fost fata noastra pe el cu colegii de facultate, a facut 160 km in o saptamana, iar in august am plecat eu singur sa fac dublu – 320 km din Leon la Santiago de Compostela. Kilometri reali insa nu corespund cu cei de pe sosea.   Este un pelerinaj pentru catolici, de la religie isi are si radacinile,drumul acesta l-a facut apostolul Santiago, iar la capatul lui a facut o biserica mica, romanii au facut una mai mare de piatra, iar apoi Catedrala. Acum in timpurile moderne el se poate face cu scop religios ori scop turistic, sa imbini drumetia cu natura ori impreuna pentru ca pe tot traseu sunt lacase de cult religioase. In 2013 am fost iar si cu sotia si am repetat acelasi traseu.

2. Cum te inscrii ?

     Inainte de incepere iti faci o fisa  “CREDENCIAL”, pe care in fiecare zi trebuie sa pui doua stampile de pe traseul pe unde treci, totul este special amenajat, asta ca dovada, iar la sosire se primeste o diploma de Caminante scrisa in Latina. Obligatoriu insa trebuie sa parcurgi cel putin 100 km pana la Santiago ca sa primesti diploma .

3. Este recomandata o perioada anume ca sa-l parcurgi?

    De preferinta vara por motivul :)) de clima. Pentru ca este partea de nord al Spaniei, iarna ninge mult si e zapada mare pe munti, iar primavara si toamna ploua mult si este ceata multa, ceata pe care insa am intalnit-o si vara. Ca perioada din viata…cred ca toti catolicii si-ar dori macar o data in viata, dar na, dupa posibilitati….Am intalnit pe drum si tineri si batrani si familii cu copii chiar si mici ca plangeau pe drum, Poti face Camino pe jos, cu bicicleta, calare pe cal, magar ori catar, era cate unul ce alerga cu putin bagaj – un rucsacel mic.

4. Camino este foarte lung si are multe trasee. Poti incepe de oriunde?

     Da, dar pentru a primi diploma minim ultimii 100 km. Am intalnit unii care la inceput , au facut din el cat au putut si l-au reluat urmatorul an de unde au ramas si s-au nimerit cu mine spre final. In fiecare zi la catedrala este slujba si inainte de ea se anunta pelerinii sositi pe nume, nationalitate si de unde vin. In Spania sunt mai multe rute: Caminul francez cel mai cunoscut si facut de majoritatea care are si toate serviciile bine puse la punct. Caminul ce vine din sud din Sevilla, altul ce vine din Portugalia,altul din Valencia, etc, dar toate se unesc spre final cu cel francez ce vine de la granita cu Franta si are  pe teritoriu Spaniei 800 km. El incepe din Paris dar Franta, Germania, Italia nu sunt bine organizate cu cazarea. Se doarme in moteluri, hoteluri si sunt mai scumpe decat cele de pe teritoriul Spaniei.

5.  Iti faci traseul dinainte ?

   Da mi-am ales ruta si mi-am scos de pe internet un ghid, dar sunt si de cumparat 20 E in engleza, spaniola, etc

6.  Exista acele semne care iti arata drumul?

    Da, semnul unei scoici pe care trebuie sa-l urmaresti mereu ca sa nu te ratacesti, In oras poate fi pe jos pe strada pietonala din bronz si pe panouri, pe kilometraje de beton special facute, mai ales in Galicia ultima provincie. Si mai e o sageata galbena care indica tot ” caminul”.

7. Cum este drumul?

    Este special amenajat, uneori paralel cu soselele, alteori pe camp, prin paduri, semnalizat peste tot cu SAGEATA GALBENA ,ori SCOICA. pe jos pe munte semne facute pe stanci, prin paduri  pe copaci, iar pe potecile din varful muntilor era semnul crucii facut din pietre asezate frumos una langa alta. Se intampla uneori sa traversezi sosele dar esti avizat din timp de panouri mari cu instructiuni. Dar te simti in siguranta, cu exceptia neprevazutului! Am patit-o cand un taur a sarit peste portile de la un tarc unde era inchis cu vacile si noi treceam pe acolo ne-am oprit speriat de moarte – ce facem daca vine spre noi?? – ne ascunsesem dupa niste tufe dar s-a dus la umbra unui pom de pe malul unui rau ce trecea un pic mai in lateralul drumului,. De fapt el nu mai putea de cald 🙂

8. Cati km mergeati pe zi?

     Intre 18 -19 km si 22 -24 km – depinde cum era ruta, gradul de dificultate se traverseaza doua lanturi de munti, pe sus la cota 1600 – 1700 m era si ploaie si ceata.Noi cautam sa ne cazam dupa masa dar pe traseu am intalnit persoane care dormeau in aer liber in saci de dormit. Ii vedeam dimineata cand iesem noi mai devreme.

9.  Unde dormeati noaptea?

      In ALBERGUE – spatii special amenajate de primarii, (de gen tabere scolare la noi) la preturi accesibile 5-6 E pe noapte, cu toalete, dusuri, bucatarii dotate cu de toate – spalatorie cu masina si manuala, locuri amenajate pentru uscat rufe, etc. Aveai acces numai cu acel “Credencial” si era si un loc unde puteai pune stampila pe el. Obligatoriu trebuie sa ai acte de identitate cu tine. Aceste locuri erau municipale, pentru ca sunt si Albergue particulare duble la pret dar tot accesibile fata de moteluri 40E. Nu am dormit niciodata afara pentru ca plecam intre 6:30–7:00 dimineta si pe la 14 – 15 ne cazam pentru ca faceam ruta de 20 -24 km pe ziua respectiva. Dimineata pana in ora 8:00 trebuia sa eliberezi camera. Dupa cazare, faceam un dus, mancam si vizitam imprejurimile si pe la 22:00 fuguta la culcare devreme. Catolicii aveau la ora 19:00 slujba la biserica special pentru pelerini si se duceau majoritatea. Am fost si noi sa vedem cum este la unele si era tare frumos. Se canta in cor, cu totii cantau mai ales italienii si la urma se prezenta fiecare, de unde vine ,ce evenimente au avut pe drum sau alte lucruri de genul asta.

      Este prima parte a interviului, in care am descoperit împreuna cum te pregatesti, pe unde mergi, cat poti merge si unde poti dormi. Pentru amintirile cu adevarat speciale va astept in a doua parte. Va dau cuvântul meu ca merita citit! O sa va dezvalui si cine sunt personajele povestii pelerinajului Camino. Pana atunci, vreau sa va spun ceva. Probabil nu in acest an dar anul viitor, 2016 adica, SIGUR o sa merg macar cei 100 de kilometri. Sunt fascinat de drumul asta! Asa ca daca sunt doritori…astept sa vorbim si  sa cerem sfaturi de la cei care mi-au raspuns la întrebări.