O zi la munte

 Adică hai să vezi cât de frumos e în țara ta! O zi pe drumurile României. Curtea de Argeș ( biserica si mânăstirea ), Cetatea Poenari, cascada Caprei, Transfăgărășan, Bâlea Lac…o zi prea scurtă pentru cât de frumos a fost!

    Eu am văzut excursia asta ca pe o alternativă a unei ieșiri în vreun parc din București sau prin oraș pur și simplu. Bun, avem o zi la dispoziție și nu știm ce să facem cu ea. Uite aici răspunsul!  Pleci dimineața la 8 și seara ești înapoi acasă. Cheltuiești cam cât ai da pe o ieșire în Centrul vechi sau în Herastrau dacă și mănanci prin oraș daaaaar…ceea ce vezi și ceeea ce trăiești bate de departe alternativa.

     Ce am făcut noi de fapt? Plecați dimineața la 8 din București, am ajuns la biserica Domnești din Curtea de Argeș – 1352 (wow!) cu picturi atât de vechi ( Fecioara Maria însărcinată – unică în România, cavalerul fără cap – cică ar fi fost negru și nu era politically correct pentru acele vremuri așa că i-au șters capul ). Apoi a venit un domn – Marius Achim – curator al bisericii și muzeului și…nu ne mai dădea voie să plecăm! Ce de informații…o avalanșă de nume, titluri, evenimente, povești despre vremurile când domnii noștri făceau parte din organizații secrete și erau influenți în lumea creștină! Ca o informație semioficială – biserica de aici și informațiile transmise prin intermediul picturilor de pe pereții bisericii, preced cu mult pictura naivă din bisericile moldovenești. Creștinismul ascunde multe taine iar unele din ele dacă ești atent sau cineva ți le arată sunt dezvăluite aici.

    După asta la 5 minute de mers – Manastirea Curtea de Argeș. Ana nu se vede, am verificat pe la pereți! Dar ai altele de văzut printre care racla Sfintei Filofteia. Nu cred că nu sunteți la curent cu informațiile despre mănăstire așa ca nu-i acord prea mult spațiu. Ahhh…aici am făcut poza care îmi place cel mai mult! Asta!

   Au urmat 1480 de trepte! Pffff…tare sus e Cetatea Poenari! Greu de ajuns! Dar merită fiecare treaptă… La începutul urcării, o domnișoară ce cobora se văita că-i tremură piciorul drept. Am râs în gandul meu dar la coborâre îmi tremurau amandouă! …și zâmbetul îmi pierise! Sfaturi de urcat: IA APA DE JOS! Mergi constant. Nu încerca să scurtezi pentru că nu merită! Sus este un vis…este cetatea bine restaurată și un peisaj care îți taie respirația!  Poze, poze, poze! Adică nu! Fotografii!

  Ne-am oprit să mâncăm ( pfff…aveam nevoie! Dupa 2960 de trepte urcat/coborît a intrat ciorbița aia la fix ) la Valea cu Pești. E o chestie să stai la masă iar prin geamurile imense să vezi lacul! Frumos tare…

   Apoi Transfăgărășanul. Geniștii au făcut o treabă extraordinară! 151 km de șosea în munte construită între 1970-1974, serpentine, tunele, poduri, podețe, motocicliși cu duiumul, bicicliști profi…cascada Capra și în vârf dupa ce traversezi cel mai lung tunel Lacul Bâlea. Am făcut o căruță de poze, unele mai bune, unele minunate, altele mai praf ( ale mele ) , am mâncat bulz, am admirat peisajul, ne-am plimbat printre tarabele cu nebuniile “tradiționale” și în apus, în cârcotelile celor care se pricep pe bune la fotografii și știau că lumina aceea este ideală pentru poze am luat-o spre București.

    Impresiile mele? E obositor dar merită! O zi ca asta îți rămâne în memorie… Sfaturile despre cum să faci fotografii , oamenii deosebiți care ți-au fost alături pe drum, locurile văzute, ghicitorile nebune din microbuz, oboseala de la final…de neprețuit! Pentru restul există Mastercard!