Amazing – Istanbul – prima parte
Prima data in Istanbul. Prima impresie!
Nu o sa gasiti date despre obiectivele turistice in acest articol. O sa gasiti trairile unui calator. Daca esti curios cum se vede orasul prin ochii mei citeste mai departe. Si mergi si tu!
Pentru un calator ce detine un blog de vacante, un blog de calatorii, faptul ca vede Istanbulul atat de tarziu poate fi oarecum ciudat dar tot timpul eu am asociat Istanbulul cu rulmentii, aurul, blugii si mitingurile kurde de prin piata Taksim. Impresia mea era oarecum stramba, de oras oriental, murdar, plin de oameni care incearca sa vanda ceva…orice, in locuri vechi, neingrijite si mizerabile! Pana si despre bazar credeam altceva…In fine.
Calatoria in Istanbul a fost socanta! Am gasit un oras incredibil! Sa povestim insa…
Drumul spre Istanbul mi-a produs frustrari. Dupa podul de la Giurgiu in vesnicele reparatii si vama aia saracacioasa intre doua state membre U.E. ( chiar si cele mai sarace fiind ele ) am ajuns la vama bulgaro/turca si faptul ca arata amandoua moderne, curate si asfaltate si…e frustrant! Aici am vazut pe viu cum criza refugiatilor a schimbat modul de a calatori. Vama de acum este vama de acum 10 ani. Controlul este aspru si cozile de TIR-uri sunt uriase. Gen -10 km. Se verifica fiece masina indiferent ca e mare sau mica, bagajele, actele sunt mult mai atent cercetate si stai mult mai mult timp.
De la vama pana in Istanbul mergi doar pe autostrada si dimineata ne-a prins intrand in oras. Prima senzatie a fost de “nu se poate asa ceva!“. 6 benzi de autostrada pe sens, pline pline pline, cartiere intregi pe margini cu blocuri turn apropiate, puse pe coline, curatenie, iarba tunsa atent, fel de fel de cladiri moderne printre care Mall Istanbul chiar la drum. Faptul ca Istanbulul este situat pe coline te lasa sa vezi orasul pana in departare si cuprinzi cu privirea cartiere intregi. Si este doar partea moderna, o zona…niste cartiere. Istanbulul este urias! La propriu!
[Best_Wordpress_Gallery id=”62″ gal_title=”Intrare in Istanbul”]
Se spune ca sunt in jur de 20-21 de milioane de oameni care se afla zilnic pe strazile sale, are 39 de sectoare si 11 miliarde (!!) Euro buget! 3.6 milioane de pasageri in transportul in comun zilnic, 400 km de linie de tramvai, 2 poduri ce traverseaza Bosforul ( de anul viitor 3 ) 30.000 de taxiuri si senzatia este ca toata lumea vrea sa ajunga undeva. Si asta se intampla cu metroul, tramvaiul, autobuzul, autocarul, vaporul, elicopterul, pe jos, cu bicicleta sau…cu orice iti poti imagina! Bucurestiul pare un targ prafuit de tara si aglomeratia din centru pare o gluma relaxanta. Infrastructura este uriasa. Poduri, tunele, metrou pe sub mare ce face legatura cu partea asiatica, tunele ce ies din deal, continua pe un pod ce traverseaza Cornul de Aur si intra sub pamant din nou. Si o circulatie nebuna in care semafoarele sunt de cele mai multe ori decor stradal.
Apropos de al treilea pod peste Bosfor. Noi ne laudam aici in Bucuresti cu podul ala de la Grozavesti facut in 7/8/10 ani. Sa va zic doua vorbe despre al treilea pod. Cel mai lat din Europa – 59 m, 8 benzi de autovehicule, 2 linii de tren, 1875 lungime, cei mai inalti piloni laterali, cu o inaltime de 322 de metri. Cost? 3 miliarde Euro! Statul nu plateste nimic pentru constructia lui dar timp de 10 ani si 6 luni compania constructoare detine dreptul de a incasa sumele platite pentru traversare. Statul a garantat 135.000 de autovehicule si daca sunt mai putine plateste diferenta. Taxa e undeva la 30-40 de lire. Se estimeaza un trafic dublu. Dupa cei 10 ani jumate, podul revine statului. Afacere! Nu glumele proaste de aici…
Nu exista ora de varf! Toate orele sunt de varf! Toti vand/cumpara ceva. Toti sunt pe strada, circula, se grabesc sa ajunga undeva sau se odihnesc pe cine stie unde. Am vazut atatea tipuri de oameni… Seara, cand pui capul pe perna te gandesti ca este locul cel mai aglomerat din lume. Stiu ca nu e asa. Ca sunt locuri mai aglomerate dar asta este maxim pentru mine.
Cu cat inaintezi spre centru, spre mare, orasul devine mai vechi si cladirile mai putin inalte. Aglomeratia se tripleaza (credeai ca nu e posibil?) si incepi sa zaresti parti din imaginatia ta. Cladirile, moscheile ( in jur de 3000 in tot orasul ) , vanzatorii ambulanti, aglomeratia, sunetul rugaciunilor, al mijloacelor de transport, forfota continua te ameteste la inceput. Ador orasele. Ma fac sa ma simt viu, imi place sa merg pe jos si sa vad lumea de acolo, cum traiesc, sa interactionez cu ei, sa merg cu mijloacele de transport in comun. Sa simt cum traiesc localnicii. Indiferent de oras. Istanbulul te primeste cu bratele deschise si apoi te arunca in mijlocul unui haos cu care ei sunt obisnuiti. E ca un test. Sa supravietuiesti este la indemana dar iti testeaza toate aptitudinile. Si daca reusesti sa treci peste el, istanbulul se arata in toata splendoarea lui, iti ofera experiente de neuitat, lucrurile superbe pe care le detine, cele nevazute la TV, peisaje incredibile, insule de vis, apa, pamant, cer. Plus nenumaratele pisici!
Drumurile tale, indiferent ca sunt pe jos prin centru, in tramvai sau coborand adanc la metrou, la fiecare pas iti arata ori o imagine noua din viata de zi cu zi, ori o cladire de sute de ani sau poate ceva de neinchipuit pana sa ajungi aici. Doi barbati ce se tin de mana, o tipa imbrobodita ce pescuieste pe podul Galata, un gunoier ce da de pomana unei cersetoare doua iaurturi sau o pustoaica ce vinde apa plata la o lira ferindu-se de poze. Uita-te in jurul tau! Istanbulul este uimitor!
In partea a doua o sa va spun despre oamenii din oras.
